Aniversarea 42 sau intalnire de gradul trei

motto : “Exista doar 3 culori, 10 cifre si 7 note; ceea ce facem cu ele este important.”- Rith Ross

Acum la prag aniversar de 42 de ani de existenta ma chinuie o intrebare : “De ce am venit eu pe lume”. Bineinteles ca nu pot da raspunsul. Si totusi … Am auzit eu intamplari spuse de mama mea cum ca m-a adus barza, etc. Dar totusi vreau sa specific ca am fost in viitor si tocmai m-am intors aici si acum pentru a va povesti voua celor care imi cititi acest blog precum si celor care intra din curiozitate.

Blogul la prag aniversar

Iata ca pe data de 14 decembrie 2009 a luat nastere acest blog. Imi amintesc ca era iarna. Fortat de nevoi sau ca sa ma supun majoritatii a m inceput sa scriu aici. Atunci nu aveam experienta pentru ca stateam prea mult in casa. Si totusi… in anul 2010 am inceput sa fiu mai experimentat pentru ca am inceput sa ies din casa (terase, baruri, cluburi, mall-uri). Am inceput sa intru in vorba cu oamenii si sa incerc sa-i cunosc. Rezultatele au fost peste asteptari. Oamenii au reactionat foarte bine la cuvintele mele. Dar au trecut doi ani de atunci. Iata ca in acest timp blogul a prins contur si de asemenea si viata mea a prins contur. Numarul articolelor a inceput sa creasca. La fel si numarul categoriilor precum si cel al vizitatorilor. Suntem in anul 2011. Data de 14 decembrie a trecut de mult. In acest timp am aflat ca viata se poate trai si altfel. Le multumesc vizitatorilor pentru comentariile postate, le multumesc celor care mi-au fost aproape la bine si la greu. Le multumesc de asemenea celor care m-au ajutat sa descopar locuri despre care nu stiam ca exista. Multumesc de asemenea instructorilor de dans pentru rabdarea si bunavointa de care au dat si dau in continuare dovada si ma ghideaza in lumea minunata a street-dance-ului unde miscarile sunt preluate din viata cotidiana. Imi propun sa continui pe acest drum si de asemenea si blogul sa continue sa fie mai citit ca niciodata. Articole noi vor fi cu siguranta poate cateva, poate o suta, cine stie ? Dar blogul se va inchide doar atunci cand se va termina street-dance-ul ! Atunci si nici atunci !

Primul an de street-dance

Motto : Acesta poveste nu incepe cu “a fost odata”

Iata dragii mei cum zboara timpul. Daca pe data de 13 septembrie anul 2010 am pasit pentru prima data in sala de street-dance, iata ca anul asta implinesc deja un an de cand frecventez cursurile de street-dance ! Ce pot sa spun acum in prag aniversar ? Pot sa spun ca chiar acum am curiozitatea sa ma inspir pentru miscari din clipurile video de pe youtube. Pot sa spun ca am avut curajul sa dansez street-dance in club si chiar si in parc. Pot sa spun ca am incercat si miscari de breakdance (6 step, 3 step, 1 step, top rock). Daca la inceput aveam probleme ca “nu-mi ies miscarile” acum vad street-dance-ul ca pe un mod de a-mi exprima creativitatea (acum sunt curios ce miscari mai vreau sa fac). Street-dance-ul m-a facut sa atrag oameni  pentru ca in parc mai dansez si cu alti street-danceri. Sala de dans a devenit “a doua casa”. In sala de dans am descoperit oameni comunicativi care abia asteptau sa ma cunoasca. Multumesc pe aceasta cale instructorilor de dans (pe care i-am avut si pe care  probabil ii voi revedea) precum si actualului instructor de dans (Marian) pentru rabdarea si bunavointa de care dau dovada, ghidandu-ma sa descopar aceasta minune care se numeste “Street-dance”. De asemenea tin sa multumesc conducerii scolii de dans “Street dance Romania” pentru sustinerea morala precum si tuturor elevilor si absolventilor scolii de dans “Street-dance Romania” pentru aplauzele la demonstratiile de freestyle facute atat la sala cat si la petrecerile de street-dance.

Acum in incheiere nu uitati ca : dansul este limbajul ascuns al sufletului.

Primul an de evolutie personala

Am deja un an de cand am pornit pe acest drum. Acesta este un drum fara intoarcere ! Am pornit cu suspiciuni pentru ca nu credeam ca se mai poate face ceva la varsta pe care o aveam (atunci aveam 40 de ani). Incepusem sa ma simt prost. Dar am invins suspiciunile si iata-ma aici si acum. Daca ma compar pe mine acum cu mine de acum un an pot sa spun ca mi s-au intamplat lucruri la care nici nu visam. Daca atunci eram omul care era retras si nu discuta cu nimeni, acum sunt omul care cauta mereu sa incerce lucruri noi, omul care isi da voie sa greseasca, omul care are un alt stil de viata decat pana acum. Bine, mai exista si coborasuri dar nesemnificative. Aici si acum discut cu oamenii pe strada, in parc, etc. Acum sunt omul care practica kartingul (chiar am reusit sa merg mai repede pe circuit), sa practic street-dance-ul si in alte locuri decat la sala (in club sau in parc), am participat chiar si la battle-uri. Am invatat chiar si o vorba : “Degeaba ai talent dar daca nu il poti arata in public atunci nu esti cunoscut”. Da, simt ca m-am nascut a doua oara pentru ca acum am un stil de viata bazat foarte mult pe miscare. Intr-adevar fac multa miscare. Probabil va veni momentul cand va trebui sa ma adun pe acasa dar acest moment nu este acum. M-am invatat cu publicul. Acum ma simt ca o parte din public. Chiar am dansat break-dance prin parcul Herastrau cu niste break danceri. A fost o atmosfera pe care nu o pot descrie. A fost o atmosfera magica care a fost traita.

Aniversarea 41

Suntem la cea de-a 41-a aniversare. In urma cu 41 de ani urma sa ajung in aceasta lume. Pana acum nu este nimic nou dar anul acesta aniversarea este prima aniversare libera in care imi permit sa fac tot ce imi trece prin cap. Imi permit sa ascult muzica care-mi place mie si anume : “hip-hop, electro-house, oldies”, imi permit sa fac o coregrafie in stil street-dance chiar si in public si imi permit sa arat bine. Pana anul acesta nu am stiut ce inseamna hovercraft, karting sau laser-tag.  Aici si acum stiu ce inseamna hovercraft, karting, Lasertag si chiar cluburi. Mai am multe de invatat dar important este faptul ca am inceput acest drum. Un drum cu suisuri si coborasuri, un drum fara intoarcere spre trecut. Da, ma simt un alt om fata de cel ce am fost  in aceeasi perioada a anului trecut in sensul  ca daca anul trecut pe vremea asta nu stiam decat casa-job-casa, acuma stiu ce inseamna realitatea (nu cea vazuta la stiri !).  Daca in aceeasi perioada a anului trecut stiam ca oamenii nu comunica cu necunoscuti, incepand din luna martie a anului trecut si pana in prezent simt o alta realitate. O realitate ca in Matrix pot spune. O realitate pe care nu o pot descrie in cuvine pentru ca aceasta realitate trebuie traita. Am curaj sa-mi prezint propriile mele opinii. Am curaj de asemenea sa-i invat pe altii (pe waveboard). Am invatat de asemenea ca intr-o comunicare nu conteaza chiar asa de mult cuvintele ci conteaza mai mult limbajul non-verbal. Am invatat de asemenea sa am un stil de viata divers cu provocari continue. Am invatat de asemenea despre creativitate. Daca pana in luna Martie a anului trecut mergeam numai cu metroul, dupa aceasta luna am inceput sa merg si la suprafata. Multi dintre dumneavoastra veti spune ca sunt prea batran pentru aceste lucruri. Dar varsta este un numar. Unii imi dau 30 de ani. Altii imi dau 20 de ani. Cine ma cunoaste, stie. Nu ma duc prea des in cluburi. Dar asta nu inseamna ca nu pot sa dau drumul la muzica si sa fac o coregrafie in stil street-dance (acasa, in club sau chiar in parc). Mi-am transmis mesajul ca daca altii pot, eu de ce nu o pot face ? Probabil vor mai urma si alte experiente. Probabil am resurse nebanuite de nimeni. Urmeaza sa mi le descopar.

AM CREZUT CA NU SE POATE INTAMPLA SI TOTUSI …

Exact in urma cu un an, a luat nastere acest blog. Totul a pornit de la o intamplare. Atunci erau cateva articole si cateva categorii. Acum numarul articolelor depaseste cifra 100. Am inceput cu doua sau trei categorii. Acum numarul categoriilor este de 27. Atunci numarul de vizitatori era foarte mic. Acum numarul vizitatorilor depaseste 7000. Acum un an erau cateva subiecte. Aici si acum subiectele sunt cat se poate de diverse. In urma cu un an nu stiam ce este ala street-dance. Acum stiu si cateva miscari de break-dance (este drept, mai mult toprock). Imi propun sa continui, sa fiu alaturi de voi cu articolele mele. Probabil prin intermediul acestui blog va incurajez si pe voi sa faceti ce fac si eu. Daca mie nu mi s-a intamplat nimic atunci nici voua nu vi se poate intampla nimic. Imi propun ca sa nu ma opresc aici si de asemenea imi doresc ca blogul sa continue ! Visele devin realitate. Trebuie doar sa credem.

Articolul 100 – Evolutie personala

Iata asadar ziua de astazi 15 iulie anul 2010 aduce articolul cu numarul 100.  Cand am inceput acest blog nu credeam ca va ajunge atat de citit. Totul a inceput conform unui tutorial video privit demult pe videotutorial.ro. Apoi tot s-a marit, s-a marit pana cand iata am ajuns la articolul cu numarul 100. Despre mine ce pot sa spun ? De la omul care era timid, nu avea curajul sa faca mai nimic (de frica sa nu greseasca) si  sa nu cunoasca Bucurestiul pe la suprafata chiar deloc (sunt nascut in Timisoara),  am ajuns astazi (de fapt din ziua de 7 martie anul 2010) omul care are curaj sa incerce tot felul de lucruri noi cum ar fi : kartingul, hovercraft-ul, waveboard-ingul, tirul cu arcul, lasertag, darts, etc., sa cunoasca cat de cat Bucurestiul la suprafata (altfel decat de pe harta dar mai mult terase, magazine, etc.), sa discute cu oamenii prin parc, la Fast Food, etc.,  sa mearga cand si cand prin cluburi (nu prea des). Imi propun sa  nu ma  opresc aici si de asemenea nici blogul sa nu se opreasca aici. Voi mai scrie cate ceva dar toate la timpul lor. De asemenea prin intermediul acestui articol vreau sa aduc multumiri in primul rand mamei mele pentru ca mi-a dat darul sfant care se numeste viata, tatalui meu care din pacate nu mai este printre noi, colegului meu de serviciu Donighevici Ionut si  D-nei Rodica Sandu care m-au ajutat cand am avut nevoie (cu un sfat, cu o idee  si chiar  cu o conversatie) precum si fostilor sau actualilor colegi de serviciu pentru sustinere morala. De asemenea doresc sa-i multumesc personal domnisoarei Guza Irina pentru ca asa a ajuns acest blog sa ia nastere. Lista ramane in continuare deschisa si aici  ii voi include pe toti vizitatorii acestui blog care si-au rapit din timpul lor pretios (stim cu totii ca timpul este o resursa rara pentru ca ziua are 24 de ore) si nu in ultimul rand pe cei care comenteaza pe acest blog. Pana la urmatoarele articole nu pot sa spun decat ca va astept la rubrica de comentarii.

PRIMUL PARTY (surpriza) – dupa o absenta destul de indelungata

De ce sa nu recunosc. Nu am mai organizat un party de 12 ani. Dar totusi nu este nimic pierdut. Inainte de cea de-a 40 a aniversare (prin 7 sau 8 februarie) eu cu mama mea am hotarat totusi sa tinem ziua mea. Tot ma gandeam ca nu am pe cine sa invit. In sfarsit mama mea imi da o idee : sa invitam copii verisoarei mele (studenti la facultatea de informatica in Bucuresti – deci subiecte de discutii ar fi). Ok, am fost de acord. Muzica (e petrecere nu parastas) va fi asigurata de : magnetofon, minidisc si DVD player. Amplificatorul folosit este un PIONEER (se aude impecabil). In aceste conditii am pus la incarcat camera mea video (un SAMSUNG) si am pregatit o caseta (SONY). Azi de dimineata (07:30 – 08:00) dupa ce mi-am baut cafeaua si mancat (cu mama), ne-am apucat sa pregatim masa. Cateva imagini :

Ce a mai urmat ? A urmat instalarea camerei video (utilizata la nevoie) si a aparatului foto iar apoi selectarea unui CD cu muzica. Ok, vin invitatii (pe la ora 3:00), ascultam muzica, mancam iar dupa aceea a inceput turneul DJ Hero si Guitar Hero. Eu m-am descurcat bine dar si invitatii mei au inceput sa “prinda curaj”. Fiind primul party organizat dupa o absenta indelungata nu am facut alte poze. Seara (pe la ora 19:00) s-a incheiat cu vizionarea filmului “Triplu X” in format High Definition. Indiferent de cum a iesit am redescoperit bucuria de a fi din nou tanar.

SCHIMBARE DE PREFIX (a 40 a aniversare)

Asa cum am promis in articolul publicat la data de 8 februarie 2010, voi reveni cu un nou articol.

Pe data de 10 februarie in anul 1970 (pe atunci era intr-o zi de marti) nimeni nu stia ca o sa ma nasc.

Si totusi … Fiecare om are o zi speciala (ziua lui). Acum suntem pe data de 11 februarie 2010. Astazi  la ora 11:30 am, implinesc 40 de ani (este o zi speciala). De ce acest lucru ? Deoarece  in data de 11 februarie, in anul 1970 (pe atunci era intr-o zi de miercuri), la ora 11:30, la maternitatea din Timisoara, am vazut pentru prima data lumina zilei. Odata cu venirea mea pe lume v-am spus “Bine v-am gasit !”. Acum, la cea de-a 40-a aniversare va spun “Bine v-am (re)gasit”. Am fost adus pe aceasta lume dar nici eu nu stiu de ce (probabil cu un anumit scop).

Se mai poate spune ca m-am nascut odata cu revista “Tehnium -revista pentru constructorii amatori” (eu m-am nascut pe 11 februarie iar primul numar al revistei “Tehnium” a aparut in luna decembrie in anul 1970).  Au trecut luni si ani de atunci. Au urmat pasiuni peste pasiuni (chitara, electronica, modelism, etc.), scoli, studii, cursuri. Unele pasiuni s-au dus, altele au ramas dar au mai aparut si altele noi : calculatoarele, internetul, mersul pe patine, mersul pe role, mersul pe bicicleta. Bineinteles ca au mai urmat de-a cursul anilor petreceri, vizite prin discoteci, etc. S-ar putea sa reincep sa ma ocup de electronica (pasiune uitata sau nu). Nimeni nu stie cate zile mai are de trait (nu va luati dupa “ceasurile biologice” de pe internet care va vor spune cati ani mai aveti de trait). Iata ca mi-a dat Dumnezeu zile si am ajuns si la cea de-a 40-a aniversare.   Ar fi  fost  foarte interesant sa fie o aniversare pe role dar din pacate fiind iarna nu se poate. Nu conteaza ca am 40 de ani, eu ma simt ca la 20 de ani. De asemenea va recomand acelora dintre dumneavoastra care cititi blogul sa incercati sa faceti putin sport (inline skating, ice skating, etc.) sau ce va place sa faceti (asa nu va veti simti prea batrani). Oricand este posibila o rasturnare de situatie. Cine s-ar fi  gandit  in urma cu 40 de ani ca voi locui pana la urma  in Bucuresti ? (probabil asa mi-a fost scris) Sau ca voi scrie un blog? Sau ca voi merge pe role ? (de fapt am avut rotile dar asta a fost pe la varsta de 10 ani! – Am facut o pauza destul de mare). Asa a fost sa fie !  Chiar si la 40 de ani voi merge mai departe pe role, pe bicicleta si pe propriile mele picioare. Bineinteles ca varsta nu constituie un obstacol pentru desfasurarea activitatilor mele zilnice. Asta va doresc tuturor celor care cititi aceste randuri.