Foc de tabara dar… putin altfel

Motto :

Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant pe potecile tale

Ma aflu in parc pe role. Ma plimb frumos si intr-un final vad o mare de oameni adunata. Unul dintre ei avea o chitara. Brusc schimb traseul. Ma asez si eu pe iarba. Intr-adevar era un foc de tabara dar … fara foc. Incep ei sa cante. Stau si ascult dar ceva nu-mi dadea pace. La inceput am aplaudat. Dupa aceea m-am integrat si eu in grup cantand. Am fost chiar invitat sa incerc o toba africana. Nu m-am descurcat eu prea grozav dar am reusit cat de cat sa scot un ritm. Intr-un final s-a cantat melodia “Amintire cu haiduci”. Brusc in mintea mea a aparut imaginea unui foc de tabara. Da, am simtit ca limita este cerul de un albastru nesfarsit care se intalneste departe departe cu pamantul acoperit de iarba verde. A trebuit sa-mi iau la revedere dar am speranta ca ii voi intalni din nou si iarasi voi participa la acel foc de tabara.

Cursuri de actorie = cursuri pentru viata ?

Este greu de crezut. Si totusi este adevarat. Dar totul a inceput dintr-o intamplare pentru ca mi s-a spus ca in stilul de dans pe care il practic (street-dance) trebuie sa ma inspir din viata cotidiana. In aceste conditii ma apuc sa caut pe internet. Vad ceva miscari, ma apuc sa le exersez, etc. Ieseau bine dar parca lipseste ceva. Ce anume lipseste ? Nici eu nu stiam. Tot cautand am dat peste un site. Un site care m-a facut curios ! Este vorba despre o reclama la cursurile de actorie. Am citit cele necesare si mi-am spus : Ce am de pierdut daca ma apuc si de asta ? Cu un gest cat se poate de natural am intrat pe pagina de inscrieri. Am completat formularul, l-am trimis si am asteptat. In ziua urmatoare am fost sunat in legatura cu cursurile de actorie. Asa ca sambata 29.10.2011 am pornit spre locatie. Am asteptat eu si ceilalti cursanti  sa intram in sala. Intr-un final am intrat in sala si am fost anuntati ca vom sta cu o ora in plus pentru ca vroiam sa fim cunoscuti mai bine. Incep cursantii sa se prezinte si pana la urma imi ajunge si mie randul. Incep sa povestesc despre mine si pana la urma ajung sa spun ca sunt practicant de street-dance. Trainerii au dorit sa vada o scurta demonstratie din partea mea. Mi-am pregatit o melodie pe telefonul mobil si am inceput sa dansez. Ceilalti cursanti s-au uitat curiosi. Demonstratia cea scurta s-a incheiat intr-un adevarat ropot de aplauze. Au ajuns sa se prezinte si ceilalti cursanti. S-au terminat prezentarile si am inceput cu activitatile specifice cursului. La finalul cursului trainerul a vrut sa mergem la o bere pentru ca sa ne cunoasca mai bine. Am acceptat invitatia si am ajuns sa-i povestesc ce nu am apucat sa povestesc la curs. Desi initial am crezut ca actoria nu este pentru mine (asta am simtit si dupa prima ora de street-dance) iata ca am aflat faptul ca actoria poate deveni o pasiune pentru timpul liber. Mai ales ca am inceput sa imi dezvolt capacitatea de memorare si de atentie.  Chiar acum am cateva idei de a asocia street-dance-ul cu actoria. Ce iese …. voi vedea.

CONCLUZIE :

Incercati cat mai multe hobby-uri. Nu se stie cand aveti nevoie. Adoptati un stil de viata divers cu provocari multiple pentru ca nu aveti nimic de pierdut ci doar de castigat !

Mi-e dor sa mai merg la un ceai !

Sambata perfecta pentru iesit in … AFI MALL. Ma plimb incet si vad ceva ce se numeste “LAND OF TEA”. Ma apropii incet si ce sa vad ? Este o ceainarie. Era lume destul de multa. Ma apropii de pult si comand si eu un ceai. Am cerut un ceai verde pentru ca este si antioxidant. Mi se ofera mai multe sortimente de ceai. A fost o alegere grea. Pana la urma am ales un ceai verde cu arome de : menta, galbenele, etc. Mi se spune sa iau loc la o masa. Aleg o masa si ma asez. Brusc imi revine in memorie “five o’clock tea” adica in traducere “ceaiul de la ora 5″ cand tot englezul se aduna in ceainarie pentru a-si savura ceaiul. Fotoliile sunt super confortabile. Dar nu este timp pentru alte ganduri pentru ca soseste ceaiul ! Mi se aduce si o clepsidra pentru a masura timpul de infuzare (3 minute). Imi revine amintirea cum ca pe vremuri oamenii foloseau clepsidra pentru a masura timpul (se stie ca in antichitate nu erau ceasuri). Imi savurez ceaiul. Imi vine in minte ritualul ceaiului parcticat in vechea China (tatami, cescute fragile ca si coaja oului). A fost o senzatie de relaxare profunda. Am plecat din ceainarie impacat cu mine insumi si cu amintiri placute. Cu siguranta voi mai reveni.

Craciunul perfect

Este sfanta zi a Craciunului ! O zi normala pentru fiecare dintre noi. Dar pentru mine a fost o zi mai speciala pentru ca este craciunul liber. Fac ce imi trece prin minte. Am avut parte de numeroase activitati si anume : patinoar, hovercraft, karting si  in cele din urma street-dance. Dintre aceste activitati, street-dance-ul a fost putin mai special pentru ca nu s-a desfasurat nici acasa si nici in club. Despre istoria street-dance-ului am mai scris pe blog dar ca sa nu va tin in tensiune (nu este bine) va spun ca partida de street-dance s-a desfasurat in parcul IOR. Este ca o secventa rupta din filmul STEP UP 3 sau filmul B-GIRL (ce film alegeti dintre cele doua). Mai precis am utilizat casetofonul din dotare (nu pot sa spun casetofon pentru ca aparatul dispune de cititor de carduri si port USB) si m-am pus pe dansat (pe melodia Carry Out iar locatia a fost foisorul din parcul IOR). In scurt timp au mai aparut si alti “curiosi” dornici sa incerce ! Ce pot sa spun este faptul ca a fost un show reusit ! Astfel am reusit sa arat ce simt cu adevarat. Acum in incheiere vreau sa va urez un sincer Craciun Fericit ! si va astept la rubrica de comentarii !

Drumul evolutiei personale (I)

MOTTO : Venim pe aceasta planeta pentru a evolua, nu pentru a ne construi imperii personale

Pe data de 14 decembrie 2009 am inceput sa scriu acest blog. Eram urmarit de trecut. Trecutul care nu-mi dadea pace. Eram “prizonier” intr-un castel.  Prizonierul propriilor mele ganduri (imi da cineva in cap, etc…). Eram un strain printre alti straini. Tot traseul meu era “CASA-JOB-CASA” Ce faceam eu pe atunci ? In afara de mersul pe role si stat la PC nu faceam nimic altceva !   A trecut luna Decembrie a anului 2009, eu eram in continuare “prizonier”. In fine, se termina anul 2009 si incepe anul 2010. Aceeasi situatie a fost in lunile Ianuarie si Februarie. Dar deja din luna Martie a anului 2010, mai precis din ziua de 7 martie mi-am spus ca nu se mai poate ! Am inceput sa “sparg ” zidul castelului care ma tinea inchis. Atunci am pornit pe un drum, drumul evolutiei mele.Acesta este un drum fara intoarcere. Unde se va termina acest drum ? Nici eu nu stiu ! Poate ca nu se va termina niciodata !  Presupun ca mai sunt si alte drumuri care asteapta sa fie descoperite ! Am lasat in urma trecutul, acel trecut care nu-mi dadea pace. Am inceput sa cunosc Bucurestiul pe la supafata (cat de cat – eu fiind nascut in Timisoara). Este mult mai interesant de vazut Bucurestiul dincolo de harta si NORC. Am inceput sa practic hovercraft, lasertag, karting (benzina si electric) si waveboarding. Am inceput chiar sa merg prin cluburi (deocamdata nu am fost decat in club A si in clubul “La tournee du chat noir”). Am inceput sa merg prin mall-uri (Grand Arena, Sun Plaza, AFI Cotroceni, Plaza Romania). Am ajuns sa vad chiar si filme 4D.  Bineinteles ca nu m-am oprit aici. Anul asta am fost chiar si la mare (statiunea Costinesti). Acum, recent fac street-dance (o coregrafie va aparea in curand). Mentionez faptul ca tot ce fac, o fac de placere ! Am lasat in urma negativismul (stiri TV, ziare precum si alte surse negative). Acum totul pare o alta realitate (desprinsa din filmul “MATRIX”). Acum am 3 variante de trasee si anume :

1. CASA – JOB – CASA – STREET DANCE

2. CASA – JOB – CASA – MERS PE ROLE SAU PE WAVEBOARD

3. CASA – JOB – CASA – MERS PRIN MALL-uri

Cand incerc ceva nou simt teama dar spre deosebire de trecut, acum in mine apare dorinta de a face acel lucru (nu ma mai simt doborat de teama). Va astept la rubrica de comentarii pentru a va spune o parere. De asemenea tin sa multumesc tuturor vizitatorilor care scriu cate un comentariu si bineinteles si celor care doar viziteaza acest blog.

Surpriza – surprizelor

Ieri am ajuns acasa, am mai conversat putin pe yahoo messenger, am mai stat putin si m-am culcat.Veti spune ca este un program obisnuit pentru cineva care lucreaza. Dar… Exista si un dar. Am dormit cam pana la ora 3:00 am (de la ora 22:00) si m-am sculat brusc cu lacrimi in ochi.  Am incercat sa adorm dar nu am reusit sa dorm decat o ora. La ora 4:00 m-am sculat din nou cu lacrimi in ochi. Am fost in bucatarie, am mai stat putin acolo pe ganduri pana mi-a venit somnul si cu chiu cu vai am adormit. Nu m-am sculat decat pe la ora 7:00 am dar tot posac. Nu se pune problema sa fi visat urat. Oi fi avut vreun cosmar si sa nu stiu ? O fi posibil dar eu nu-mi amintesc ce visez.

Descoperirea unei pasiuni – Fotografia

Orasul Bucuresti anul 2005, vara, intr-un weekend. Ma plimb prin oras. Trec din intamplare pe langa un chiosc de ziare. Vad pe la chioscul de ziare revista CHIP Foto-Video Digital. Intreb cat costa (10 RON) si o cumpar. O rasfoiesc din curiozitate. Continea sfaturi utile pentru Adobe Photoshop (mai ales ca eu lucram in domeniu). Ma mai uit si pe la testele de aparate foto. Curiozitatea este prea mare. Nu am putut sa pun in aplicare sfaturile prezentate deoarece la data aceea nu eram posesor de aparat foto. Si totusi… Am continuat sa o cumpar. Prin luna septembrie a anului 2006 am ajuns deja la mall Vitan. Am cautat un telefon mobil cu camera foto (Motorola L6). Am facut ceva poze dar nu aveam cum sa le descarc in calculator. A urmat un bluetooth (cumparat din piata Obor – pret 60RON) si am inceput sa descarc fotografii. Am incercat sa le prelucrez (la ora aceea aveam instalat Adobe Photoshop CS2) dar rezultatele nu erau multumitoare. Am mai descarcat imagini de pe internet, m-am mai jucat putin cu Photoshop-ul. Astfel in anul 2008 luna Decembrie am fost posesorul primului aparat foto adevarat (un compact KODAK C813 la promotie – pret 250RON), rezolutie de 8,2 MPixeil dimensiune imagine :maxim 72 dpi. Am inceput sa fotografiez una-alta. Am cumparat revista foto-video am mai citit una-alta iar in ianuarie 2010 am cumparat un aparat foto compact NIKON CoolPix L20. Diferenta se simte ca de la cer la pamant (Senzor de 10Mpixeli, dimensiune imagine :maxim 300dpi – se poate tipari imaginea). Deja am inceput sa simt aparatul foto (vedeti articolul despre turul foto prin Bucuresti de Valentine’s Day). Bineinteles mai sunt posesorul a doua trepiede (de inaltimi diferite – imi ieseau pozele miscate). Bineinteles ca va voi tine la curent cu evolutia mea in domeniul fotografiei si cu tururile foto (pe role sau la pas) care vor urma. Ce concluzie tragem din acest articol ? Din acest articol tragem concluzia ca omul cat traieste invata ! Asta va doresc tuturor celor care cititi acum acest articol si articolele care vor urma.

Revenire din oboseala – caseta antistress

S-a intamplat ieri la ora 17:00. Ok ma intorc de la munca (asa este, lucrez de la ora 9:00 la ora 17:00), cobor la metrou (statia Obor), astept metroul (eram super obosit – imi venea sa dorm in picioare) si ma intorc acasa. Ajuns acasa, nu mai aveam chef sa fac nimic. Ok, mananc ceva, ma asez in pat, intru putin pe mess (sa vad cine mai este online), trimit doua e-mailuri dar oboseala nu imi da pace. Am atipit putin dar eu nu pot dormi dupa amiaza (asa este felul meu). Ok, mai stau putin (imi venea sa adorm in fotoliu) si imi aduc aminte de faimoasele casete antistress (m-au ajutat la examenele de la facultate). Despre ce este vorba ? Este vorba despre niste casete audio obisnuite (nu DAT), dar inregistrarile de pe ele contin : Fata A – este muzica de relaxare si voce iar Fata B – contine numai muzica de relaxare. Ok, caut volumul 3, pornesc deck-ul (sun posesor de casetofon deck) introduc caseta, setez volumul de iesire la a 2-a linie derulez, imi pun castile pe urechi, si ascult. Dupa ce am terminat de ascultat m-am dus in pat si m-am culcat. A doua zi m-am sculat mult mai odihnit decat in ziua precedenta. Din ce cauza am obosit ? Nu stiu nici acum.

Au mai ramas 6 zile

Este ora 21:32. Afara este frig iar in casa este cald (sunt 24,4 grade). Stau acasa in fata PC-ului si  ma gandesc ce articol sa mai scriu. Aruncandu-mi privirea pe calendar am mai aflat ca au mai ramas 6 zile pana la ziua mea de nastere. Nu voi scrie acum un articol despre ziua mea de nastere (acesta este aproape pregatit si va urma la publicare).  Va voi spune doar ca au mai ramas 6 (sase) zile pana la implinirea varstei de 40 de ani (adica 4 decenii de viata). Cum ma simt in aceste zile ? Ma simt bine deocamdata (inca nu trebuie sa ma duc pe la doctori si nici nu trebuie sa iau medicamente). Nu am cazut pana acum pe gheata (iata consecintele ice skatingului). Va promit ca de ziua mea voi reveni cu un articol nou ! Tineti aproape !

39 de ani – pe ultima suta de metri

Suntem pe data de 30 ianuarie 2010. Este perioada zodiei  Varsatorului. Iata ca au mai ramas 13 zile (va rog sa ma scuzati daca am gresit calculul) pana cand ajung sa schimb prefixul  (din 39 de ani devine 40 de ani). Eu deja ma simt ca la 20 de ani. Ascult muzica cam din perioada de atunci (anii ’90) dar si din anii ’80. Pe ce ascult muzica ? Muzica o ascult pe : benzi de magnetofon, minidisc, mp3.De role m-am apucat pe la 38 de ani iar de ice skating cam tot in aceasta perioada. Nu pot sa ma laud ca merg zilnic la patinoar, doar asa din cand in cand. Iata ca am deja 1 an de ice skating si foarte probabil ca voi avea 2 ani de mers pe role. Patinele mele de gheata sunt in stare buna. Intre timp voi vedea care este starea rolelor si daca va fi cazul le voi schimba (la prima mea pereche de role s-a uzat mult calcaiul – a ajuns la metal si rotile au ajuns de la diametrul de 78mm la diametrul de vreo 56mm).