Asocierile sunt reprezentate de evenimente, oameni si locuri (cluburi, parcuri, etc) care se formeaza atunci cand creierul nostru ia decizia de a  conecta diferitele tipuri de informaţii, mai ales daca legatura va fi probabil utilă în viitor. Materia primă pentru asocieri provine din cele cinci simţuri, dar pot fi de asemenea  repere emotionale sau sociale. Creierul nostru trebuie sa ia in considerare mai multe lucruri pentru a decide daca sa creeze sau nu conexiuni mentale. In cazul in care  sunt oferite  intrări la două sau mai multe simţuri apropiate in acelasi timp, cum ar fi vederea, mirosul, gustul, creierul va face in mod automat legatura intre senzaţii. Asta inseamna ca acesta este procesul nostru de invatare de baza. Dar oamenii sunt capabili de metode mult mai sofisticate de  învăţare  care nu sunt la fel de strâns legate de stimuli externi. De exemplu la învăţarea unei limbi,copilul invata limba prin asocierea unui anumit set de sunete cu un anumit comportament, persoană, sau un obiect. Odată ce astfel de asociaţii sunt formate, acestea sunt depozitate intr-o memorie pe termen lung, care poate fi accesata doar de către confruntă cu stimulul original. Cel mai mult din ceea ce invatam se bazeaza pe capacitatea creierului de a forma asociaţii.