Blogul lui Mause2k

Cele 5 etape ale somnului

mause2k — Wed, 25 Jan 2012 20:15:25 +0000

Ce se intampla cand suntem deplin treji ?
Înainte de a dormi, suntem treji. In acest moment ne aflam in starea de veghe in punctul său de vârf din timpul zilei iar mintea noastră are undele cerebrale, numite unde beta. In aceste conditii suntem in legatura cu mintea constienta care ne tine pe drumul bun in viata noastra de zi cu zi. Dar iata care sunt cele cinci etape ale somnului :

Etapa 1 de somn
Cu totii am experimentat conştient etapa 1 de somn in viata noastra. De cate ori nu am “adormit” in timpul unei ore plictisitoare ? În aceasta etapa creierul nostru emite unde alfa si cateva unde theta. Undele cerebrale alpha sunt emise cand suntem inca foarte treji. In stadiul acesta, corpul nostru se relaxeaza, rata respiraţiei si a inimii scad usor.

Etapa 2 de somn
In timpul etapei 2 de somn, avem de-a face cu izbucniri bruste in activitatea cerebrala. Unii oameni de stiinta cred ca aceasta este incercarea treptată a creier pentru a “se opri”. In această etapa, putem fi treziti usor. In timpul studiilor, cei mai mulţi oameni s-au trezit din somn in etapa 2 si spun: “Am fost inca treaz.”

Etapele 3 si 4 de somn (somn profund)
In etapele 3 şi 4 de somn, undele creierului nostru ajunge la cea mai joasa frecventa a lor. Asta inseamna ca creierul nostru genereaza unde cerebrale delta iar mintea noastră oscileaza intre undele delta si theta. In timpul acestor doua etape suntem intr-adevar “adormiti”.Asta inseamna ca aceste etape sunt denumite etape de somn adanc. Tensiunea arteriala, respiratia si ritmul cardiac ating punctul cel mai scăzut din zi. Vasele de sange se dilata si cel mai mult sânge care de obicei este stocat în organele noastre în timpul zilei merge prin muschi noastre pentru a-i hrani si repara.

Etapa 5 de somn (somn REM)
In etapa 5 somnul este, probabil, cel mai fascinant pentru ca ne permite sa visam. S-a descoperit că atunci cand oamenii s-au trezit din această etapa, 95% dintre ei au spus ca viseaza chiar în acel moment.

Masca si umbra sociala

mause2k — Tue, 24 Jan 2012 21:43:48 +0000

In timp constatatam ca oamenii rareori spun ceea ce vor atunci cand doresc sa obtina ceva. In cazul in care ei nu vor sa obtina nimic, atunci spun ceea ce gandesc si acest lucru este intotdeauna negativ si brutal la adresa altor oameni. Asta inseamna ca oamenii se inchid alaturi de copilul lor interior intr-un turn de fildes iar in exterior lasa o imagine care relationeaza in locul lor. Aceasta imagine poarta denumirea de masca sociala. Masca sociala este impusa pentru “a da bine”. De exemplu : la scoala cand nu ne comportam cum trebuie suntem pedepsiti (chiar si la locul de munca). Deci nu putem aparea la scoala sau la locul de munca decat cu masca. Dar daca purtam masca tot ce ne trece prin cap sa facem intra in umbra noastra. Cu cat se aduna mai multe, cu atat umbra noastra creste. In aceste conditii ajungem sa facem actiuni la care nu ne gandim. (Aici intra interviurile cu criminali in care vecinii spun ca “nu il cred in stare sa faca asa ceva pentru ca este un om saritor, etc.”)

Ora de dans – din weekend

mause2k — Tue, 24 Jan 2012 20:38:58 +0000

A fost o data ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Dar… o problema avuta la sala de dans la grupele de seara m-a schimbat total. Iata care era problema : problema era tocmai faptul ca la grupa de seara la sala de dans nu veneau destule persoane. Asadar s-a hotarat. Din grupa de seara si din grupa de weekend s-a facut o singura grupa si anume cea din weekend. Initial am fost mirat pentru ca sambata am si cursuri de actorie. Dar afland ca am un interval de timp destul de bun si locatia unde fac cursurile de actorie este foarte aproape, am riscat. Dar nu-mi pare rau pentru ca desi trebuie sa merg dintr-o locatie in alta, la sala de dans m-am simtit foarte bine pentru ca astazi, in familia noastra a street-dancerilor am avut un eveniment aniversar. Acest eveniment aniversar se refera la faptul ca instructorul nostru de dans (Marian) si-a sarbatorit ziua de nastere (“La multi ani Marian si iti multumesc pentru ca ne conduci in aceasta lume minunata si plina de neprevazut in care creem dans din nimic numita street-dance”). Antrenamentul s-a desfasurat normal dar dupa antrenament (vorba aceea : dupa munca vine si distractia) am petrecut la KFC de pe Calea Mosilor. Am mancat tort si am stat la povesti. Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa

O intamplare ciudata

mause2k — Sun, 08 Jan 2012 20:16:55 +0000

Ma aflu intr-un sat. Afara era iarna. Solul era acoperit cu zapada. Asupra mea aveam un tablet-pc. Si pentru ca in acel sat erau numai oameni negativisti, plec sa-mi caut norocul. Pornesc intr-o actiune de descoperire. Ma uit in toate partile si vad pana la urma o poteca. In mintea mea imi spun “acesta trebuie sa fie drumul bun”. Pornesc pe poteca cu o curiozitate iesita din comun “oare ce se intampla ?”. A invins curajul. Pornesc mai departe. Dar deodata apare un zid care era inalt de vreo 4-5m. Ma opresc. Imi zic “daca acesta este drumul bun, oare de ce a aparut zidul asta in fata mea ?” Intr-adevar nu aveam pe cine sa intreb. Asta inseamna ca trebuia sa ma descurc singur. Ma uit intai spre stanga si spre dreapta. Intr-adevar era o intersectie de drumuri. Mi se pare ca trebuie sa o apuc spre stanga. Pornesc spre stanga. Merg eu ce merg si la un moment dat dau peste zid. “Asta sigur nu este drumul bun !” mi-am spus eu. Asa ca pornesc spre dreapta. Merg eu ce merg si pana la urma ajung la Intersectia de unde am venit. In stanga mea era zidul, in dreapta mea era poteca pe care venisem iar in fata se deschidea un alt drum. Ma gandeam ca trebuia sa existe vreun mecanism pentru deschiderea zidului. Merg mai departe. Erau mormane de zapada, dar in unele locuri zapada era data la o parte. Aceasta inseamna ca oamenii erau ceva mai gospodari. Mai merg eu ce mai merg si pana la urma vad un punct mic ce creste incet-incet. Mai merg eu si vad ca se profila o casa. Casa crestea pe moment ce ma apropiam. Am ajuns sa vad casa in marime naturala. Credeam ca este o casa particulara insa m-am inselat. Era un bar. Intru inauntru pentru ca sa ma incalzesc. Nu era nimeni inauntru dar se pare ca au fost cativa clienti pentru ca pe unele mese se aflau sticle de suc. La bar se afla o fata de vreo 25 de ani, bruneta si inalta de vreo 1,79m. In acel bar canta muzica house. Pana la urma fata pune muzica hip-hop mai mult din plictiseala. Mi se deschide cheful pentru street-dance. Incep eu sa dansez. Fata se uita tinta la mine. Pana la urma ma duc la bar si comand un suc. Fata ma intreaba :

ea: Nu te supara, unde ai invatat sa dansezi asa ?
eu: Eu fac street-dance !
ea: Super tare !
eu: Mersi frumos !
ea: Nu te supara ca te intreb : unde ai plecat ?
eu: Am plecat pentru ca vreau sa stiu mai multe miscari de street-dance. Probabil ca sunt oameni care practica asa ceva dar or fi dincolo de acest zid. Si nu gasesc nici un mecanism care sa deschida macar o portita. In schimb aici nu prea am pe cine sa intreb pentru ca se pare ca aici sunt oameni negativisti !
ea: O fi posibil sa fie dincolo de zid. Intr-adevar oamenii de aici nu stiu decat sa sparga seminte in fata TV-ului. Si nici de vreun mecanism nu am auzit ca ar fi. Dar daca nu sunt indiscreta imi poti spune cum te cheama ?
eu (intind mana si ma prezint): Claudiu ma numesc !
ea: Andreea, imi pare bine !
eu: Andreea, sa stii ca am si blog. Dar daca merge internetul, ti-l arat !
ea: Stiu Claudiu, si eu sunt curioasa dar din pacate aici nu avem net ! Dar poate ca putem trece dincolo de zid. Stai numai putin pentru ca voi inchide barul si plecam indata.
Zis si facut. Andreea inchide barul, mai povestim noi ce mai povestim, ne luam lucrurile si coboram in pivnita. Pe masura ce coboram se facea tot mai intuneric. Andreea imi da o lanterna pentru a vedea in intuneric. Mai mergem noi ce mai mergem si vedem urme. Ma gandesc in sinea mea : “o mai fi trecut cineva pe aici”. Andreea era cam de aceeasi parere. Si totusi urmele acelea “treceau” prin zid. Asta inseamna ca trebuia sa fie o usa secreta. Dar cum se putea actiona ? Andreea nu stiu cum face dar se sprijina de un butoi vechi. Zidul care pana atunci ramase neclintit se dadu intr-o parte. In fata se deschisese un coridor iluminat cu torte. Pornim si noi in aceeasi directie. Mergem noi ce mergem pe coridorul ce se deschidea in fata noastra si la un moment dat apare o camera iluminata numai cu torte. Eram la nivelul superior. In mijlocul acelei camere se afla un piedestal mic. Piedestalul acesta era inchis intr-o cusca metalica. Mi-am spus ca cusca aceea se ridica cumva. Acuma era o problema pentru ca nu stiam cum sa coboram.
Ma consult cu Andreea :

eu: Andreea, putem noi sa coboram pana la cusca aceea pentru ca banuiesc ca exista ceva pe piedestalul asta.
ea: Buna observatie Claudiu, si eu banuiesc ca este ceva acolo, poate chiar secretul tau. Dar din fericire am eu o scara de franghie. Trebuie sa vedem cum sa o legam ca sa fie stabila.

Caut eu ceva solid si pana la urma am gasit o jumatate de coloana. Partea de sus a coloanei disparuse. Legam noi scara de franghie si incepem sa coboram : ea inainte, eu dupa. Intr-un final ajungem jos. Ne uitam cu atentie. In jurul custii se aflau patru trape. Probabil cusca se ridica numai daca pe toate aceste trape s-ar fi plasat cate o cutie. Doua cutii le-am gasit in doua locuri prin incapere. Le-am adus la locul lor si astfel doua dintre acele trape erau ocupate. Mai trebuiau ocupate si celelalte doua trape. Dar problema care se punea este : unde trebuiau sa mai fie doua cutii ? Exploram noi toata incaperea si pana la urma gasim o cutie ascunsa intr-unul dintre ziduri. O imping si astfel si cea de-a treia trapa era ocupata. Mai ramasese ultima trapa. Incerc eu sa ma asez pe ea dar trapa nici macar nu se clinteste. Mai cautam noi ce mai cautam si pana la urma gasisem alta cutie dar era sparta. Asta era de necrezut pentru ca nu puteam sa blocam trapa si implicit sa se ridice cusca. Pana la urma gasim o sfera de piatra. Ma gandesc ca rostogolind aceasta sfera de piatra pe trapa se va putea ridica cusca. Zis si facut. Rostogolesc eu aceasta sfera si o asez pe trapa. Intr-adevar cusca se ridicase dezvaluind un piedestal frumos de marmura. Pe acel piedestal se afla o cutie. Mi s-a parut ca in cutie este ceva. Bun deschid eu cutia si vad inauntru un pergament ars complet. Nu mi-a venit sa cred pentru ca m-am chinuit sa ridic cusca si sa gasesc un pergament ars. Andreea imi spune :

- Claudiu, s-ar putea sa fie scris ceva pe pergament. Lasa ca vom merge la laboratorul meu si vom vedea daca intr-adevar este ceva scris pe acel pergament.

M-am gandit ca acesta trebuie sa fie secretul meu si pentru a nu-l sti nimeni (nici macar eu) a trebuit sa fie ars. Merg eu impreuna cu Andreea pe usa aceea si gasim un autovehicul vechi dar care inca functiona. Urcam noi in autovehicul, Andreea la volan, eu pe scaunul din dreapta. Mergem noi ce mergem si la un moment dat zarim o luminita. Era luminita de la capatul tunelului. Continuam sa mergem si la un moment dat eram afara. Mai erau cativa metri si intram pe un drum asfaltat. Andreea imi spune :

ea: Bine ca am scapat de fortareata aceea. Inca putin si as fi innebunit. Probabil ca am facut bine ca te-am intalnit ! Ce spui ?
eu: Da, probabil si eu am vrut sa scap din acea inchisoare. Nu stiu cum am ajuns acolo dar daca mai stateam putin cred ca ma plafonam total.
ea: Bun, eu am obosit. Hai sa oprim la popas sa ne mai odihnim.

Mai mergem putin si vedem un popas. Ca si mobilier era o masa de beton precum si doua scaune de beton. Ne asezam, mai discutam, mai radem, etc. Printre altele Andreea imi spune :

- Claudiu, imi place de tine pentru ca esti plin de viata si nu stai ca restul lumii in fata televizorului spargand seminte.
- Asa este Andreea, nu imi place sa ma uit la televizor si mai ales la stiri pentru ca imi dau o stare negativa. Eu prefer sa ma uit pe Discovery Channel.
- Da, ai dreptate Claudiu, stirile dau o stare negativa.

In acest timp ne mai odihnim si pornim din nou la drum. Mai departe dam peste o casa. Andreea imi spune :

- Aici este casa unde stau. Aici este si laboratorul despre care ti-am vorbit. Hai sa luam cutia cu pergamentul ars si sa intram. Intram amandoi in casa si constatam ca se mai afla si o femeie in varsta. Andreea ramase cu gura cascata. Femeia aceea in varsta era chiar bunica ei. Am asistat la o reuniune de familie. Intr-un final am fost si eu prezentat. Mai stam noi de vorba iar dupa aceea Andreea imi face semn sa coboram la demisol unde se afla laboratorul. Ne-am pregatit cu o sticluta cu pulverizator care continea glicerina lichida, o bucata de geam precum si cu un aparat de fotografiat cu infrarosu. Eu scot pergamentul din cutie, cu mare bagare de seama sa nu rup nici o bucatica, Totusi s-au rupt cateva bucati. Andreea il pulverizeaza cu glicerina lichida iar apoi il intindem pe geam. Pana la urma am reusit. Fixam geamul intr-un stativ, Andreea pregateste aparatul de fotografiat cu raze infrarosii stingem lumina din laborator si expun. Scoatem materialul fotosensibil, Andreea il developeaza si pana la urma constatasem ca avusesem dreptate. Era ceva scris pe pergament. Am citit cele ce urmeaza :

Nu mi-a venit sa cred. Andreea mai face ce mai face prin casa si pe urma imi spune :
ea: Claudiu, nu cumva vrei sa-mi arati si blogul ?
eu: Andreea, ai cumva conexiune wireless la internet ?
ea: Da, cum sa nu.

Eu imi pregatesc tableta, ma conectez la internet si accesez blogul. Andreea se uita si imi spune :

ea: Ce super este ! Dar de ce ai asa de putine articole ?
eu: Da, sunt cam putine pentru ca am ramas fara idei !
ea: Poti sa-ti scrii experientele de viata !
eu (ridic mirat din sprancene): Nici nu m-am gandit la asta !
ea: Acum ca ai vazut ce scrie in pergament nu ai vrea sa ma inveti si pe mine niste miscari ?
eu: Da, cum sa nu ! Ai cumva un casetofon ? Pentru ca pe tableta nu am muzica !
ea: Da, cum sa nu ! Dar merge cu card de memorie SD.
eu: Andreea, nu stiu daca ai laptop dar poate ca ai la indemana un cititor de carduri SD.
ea: Da, chiar am laptop.

Bun, intram pe internet si cautam cateva melodii. Mai ales ca mi-am amintit niste coregrafii. Introduc cadrul de memorie, le copiez iar apoi il introduc in casetofon. Pornesc casetofonul si il pun sa redea. Era totul functional. O intreb pe Andreea :

eu: Andreea, ai cumva niste baterii pentru casetofon ?
ea: Da, cum sa nu !
eu: Atunci hai sa mergem.
ea: Stiu eu un parc mai departe de aici. Vom merge cu masina !

Ne urcam in masina si plecam. Ajungem in parc. Parcul acela era la marginea unui oras. In parcul acela am intalnit mai multi oameni. Unii ma salutau cu un scurt “buna ziua” iar altii mergeau fara sa ma bage in seama. Ne plimbam prin parc si ajungem la un foisor. Era locul perfect pentru a face cateva miscari. Andreea scoate casetofonul din rucsac, apasa pe butonul play si incep eu sa dansez. Andreea se uita la mine. Eu ii spun Andreei :

eu: Andreea hai sa iti arat sincronul acesta
ea: Hai !

Incepem sa facem fara muzica. Lumea se uita curioasa. La inceput Andreea facea miscarile mai aiurea pentru ca era la inceput. Dar prin repetare a ajuns sa le faca la fel ca si mine. Dam drumul la muzica. Incepem amandoi sa dansam. Totul s-a sincronizat perfect. Lumea care a inceput sa ne priveasca a fost profund impresionata. Dupa prima coregrafie a urmat si a doua, a treia, etc. Andreea era foarte multumita. Imi spune :

ea: Vai ce frumos a iesit !
eu: Da, si tu ai fost super !
ea: Multumesc ! Dar nu vrei sa mergem sa bem un suc ?
eu: Da, cum sa nu !

Ne urcam in masina si intram in oras. Cautam un loc de parcare. Ciudat este faptul ca locul de parcare era chiar langa o statie de autobuz. Statia de autobuz se afla intr-o piata. La cativa metri era un local. Intram in local si ne asezam la o masa. Comandam fiecare cate un suc. Timpul trecea foarte repede. Noi mai discutam, mai radem, etc. La un moment dat Andreea imi spune :

ea: Aici ne vom desparti !
eu (foarte mirat): Dar de ce ?
ea : Pentru ca eu doar ti-am demonstrat ca intr-adevar ce ai persupus tu prin faptul ca ar fi o viata mai interesanta dincolo de zidurile acelea s-a adeverit. Acum ai pergamentul si te poti descurca si singur !

In timpul asta ceasul din mijlocul pietei incepe sa bata. O intreb pe Andreea :

eu: Cat este ora ?
ea: Este ora bunului ramas !

In timpul asta, Andreea se ridica de la masa si iese din local. Eu raman in continuare la masa si ma gandesc. “Cine m-o fi adus acolo in satul ala ?”. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa !

AGRESOR SAU VICTIMA ?

mause2k — Sat, 07 Jan 2012 12:47:19 +0000

Cateodata ne-am dorit sa nu ne fi nascut si sa nu mai existam pentru ca suntem o victima si avem cele patru coordonate ale vietii distruse de catre un agresor. Care sunt cele patru coordonate ale vietii umane ? Cele patru coordonate ale vietii umane sunt urmatoarele :

activitatea (locul de munca sau locul de unde ne castigam existenta)
relatia (viata sentimentala)
viata sociala (cercul de prieteni dar nu cei de la servici)
viata personala(hobby-uri, descoperiri, etc adica ceea ce facem pentru sufletul nostru. ATENTIE ! Aceasta nu se suprapune cu punctul 1, adica sa facem bani distrandu-ne sau delectandu-ne).

Agresorul interzice ultimele trei coordonate (relatia, viata sociala si viata personala) din viata victimei si in acest mod limiteaza avansarea ierarhica pentru prima coordonata care este activitatea. Cum poate face acest lucru ? Acest lucru il face prin distrugerea celor patru mijloace prin care victima isi atinge un obiectiv. Care sunt cele patru mijloace prin care omul isi atinge un obiectiv ? Cele patru mijloace prin care omul isi atinge un obiectiv in viata sa sunt urmatoarele :

increderea in sine, stima de sine si valorificarea personala
simtul responsabilitatii fata de propria persoana, fata de societate si fata de comunitate
comunicarea si modul in care comunicam cu ceilalti pentru a ne atinge un obiectiv
sentimentele care ne orienteaza si ne motiveaza spre un anume obiectiv

Cand victima ameninta ca va parasi agresorul, atunci asistam la mituirea victimei de catre agresor. Aceasta inseamna ca agresorul se duce dupa victima si ii face mici cadouri si mari promisiuni.
Cum recunoastem un agresor ? Un agresor il recunoastem dupa faptul ca :

Are o activitate monotona care nu presupune schimbari dese
Are o relatie de interes si este un om care se teme mereu sa nu piarda relatia in care se afla
Nu are prieteni
Nu are hobby-uri
Are o stare de parinte normativ negativ
Urmareste stirile si confruntarile politice

Cum procedeaza agresorul ?
Intai agresorul ataca increderea in sine si viata personala a victimei dupa care el va indeparta victima de prietenii sai si ii anuleaza viata sociala.

Sunteti agresori sau victime ? Specificati intr-un comentariu

Incepe anul 2012

mause2k — Sat, 31 Dec 2011 23:37:16 +0000

A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi, nu s-ar povesti. A fost odata un street-dancer care a decis sa petreaca revelionul in aer liber…. Dar asa incep toate povestile nu-i asa ? Iata ca suntem deja in anul 2012 si pentru ca m-am intors de la revelion vreau sa povestesc cum a fost. A fost foarte interesant pentru ca au evoluat mai multe trupe : Iris, Proconsul, Vank, Voltaj, etc. Iata-ma ajuns in Piata Constitutiei din minunatul nostru oras Bucuresti. Se incinge atmosfera. Incep sa dansez (street-dance). Lumea se uita curioasa la mine (“asta nu danseaza rau”). Am fost chiar aplaudat. Si din street-dance in street-dance iata ca se apropie momentul trecerii in noul an. 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, La multi ani Romania !!! La multi ani Bucuresti !!! A fost chiar si un spectacol de artificii. Dupa ce am ciocnit un pahar de sampanie cu oamenii din piata, am inceput cu miscari de break-dance. Melodiile au fost cele ale lui Zdob si Zdub. Ce s-a intamplat nu pot descrie in cuvinte pentru ca au fost tipete, urale si mai ales aplauze. A inceput un an. Dar street-dance-ul ramane vesnic tanar pentru ca am auzit din surse neoficiale ca vor aparea noi stiluri de dans pe strazi.

Linie trasa la final de an

mause2k — Sat, 31 Dec 2011 11:48:09 +0000

A mai trecut un an. Acum este normal sa trag linie, sa ma simt bine si sa ma gandesc la ce s-a intamplat in anul care se incheie astazi. Dar sa incepem :

Anul 2011 a fost un an cu multiple realizari pentru ca am ajuns sa descopar Bucurestiul la suprafata precum si faptul ca am ajuns sa practic street-dance la alt nivel (orientat spre dansul din club). Am ajuns sa practic si actoria. Practicarea actoriei mi-a crescut nivelul de sociabilitate precum si nivelul de cunoastere de sine. Am practicat street-dance in club si chiar si in parcuri (chiar am fost intrebat daca nu cumva sunt instructor de dans. Raspunsul final este nu). Dar nu m-am oprit aici pentru ca am ajuns sa ma initiez si in miscari de break-dance. Asta inseamna ca am ajuns sa am curaj. Am avut parte de socializare foarte multa precum si sa merg singur la mare (ce sa-i faci daca Bucurestiul nu a mai fost de ajuns !). Am descoperit magazinul F64 (magazin de accesorii si aparate foto) pentru ca am simtit ca ceva lipseste. Am participat la turul pe role (NLS) si chiar si in parcul IOR. Am participat de asemenea si la cateva evenimente. Am descoperit ca viata se poate trai si altfel. Multumesc celor care m-au ajutat sa ma descopar pe mine insumi precum si celor de la care am avut cu adevarat ceva de invatat. Asa am ajuns sa nu stau de loc in fata televizorului si sa sparg seminte. Am ajuns de asemenea sa pot sa merg pe trotineta electrica.

Ce prevad ca se va intampla in anul 2012 ? In anul 2012 prevad ca voi avea parte de mai multa socializare precum si o continuare a activitatilor din 2011. Prevad de asemenea posibilitatea participarii la cursuri si seminarii foto (nu stiu inca perioada dar va tin la curent). In mod sigur voi mai iesi pe role si pe waveboard. Voi mai practica street-dance-ul chiar si in parcuri. Prevad de asemenea posibilitatea de a calatori prin tara.

Sa ne amplificam creativitatea

mause2k — Fri, 23 Dec 2011 14:19:50 +0000

Ce este creativitatea ? Creativitatea este o stare emotionala. De ce sa ne tinem creativitatea la un nivel cat mai ridicat ? Pentru ca vedem problemele altfel. In continuare va prezint cateva metode de amplificare a creativitatii. Asadar sa incepem :

1. Sa ne alimentam mintea cu noutati tot timpul. Facand acest lucru, mintea noastra devine atenta si treaza. Daca aducem zilnic ceva nou in mintea noastra, ea va ramane flexibila. In caz contrar, mintea noastra va deveni rigida. Asa se intampla cand nu folosim pentru mult timp un muschi. Muschiul ajunge sa se atrofieze si va deveni nefolositor.

2. Sa ne purtam ca un turist in propriul nostru oras. Trecem pe aceleasi strazi zilnic de ani si ani de zile si nu observam decat cimentul, semafoarele si trecerile de pietoni. Propun o modificare de scenariu si anume : sa ne imaginam ca suntem niste turisti si ca vedem pentru prima data acel loc. In aceste conditii vom avea o stare de uimire si de curiozitate. Starea aceasta de curiozitate este baza de la care porneste creativitatea.

3. Sa gandim cu capul altuia. Sa presupunem ca avem o problema de rezolvat. Cum am vedea problema aceea daca am fi copil ? Cum am vedea problema aceea daca am fi un artist ? Dar un cercetator ? Cum ar face si cum ar simti un prieten de-al nostru pe care il admiram sau care ne este un adevarat model? Bineinteles ca la inceput este dificil dar apoi vom putea aplica aceasta tehnica zilnic. Ne putem lua un model pentru fiecare domeniu al vietii si sa ne gandim ce ar face el in aceasta situatie.

4. Sa ne pastram starea de umor si bucurie. Inainte de a ne apuca de o activitate creativa trebuie sa gasim o stare pozitiva. Pentru a gasi aceasta stare pozitiva trebuie sa facem cateva actiuni. Iata cateva sugestii : sa citim o carte cu bancuri, sa privim un film amuzant sau chiar sa dansam. Starea aceasta de bine este absolut necesara pentru orice act de creatie.

5. Sa ascultam muzica ambientala. Pentru a avea mintea creativa, mintea noastra trebuie sa fie linistita. In aceste conditii nu vom folosi un ritm muzical agitat pentru ca nu va stimula creativitatea. In aceste conditii este recomandata muzica clasica, muzica lui Vangelis, Terry Oldfild, Yanni, Enya, etc. pentru ca aceste ritmuri relaxeaza foarte mult activitatea mentala a emisferei stangi a creierului si activeaza emisfera dreapta, care este responsabila de creativitate. Ascultand aceasta muzica sa fim atenti la ce se intampla in interiorul nostru si nu neaparat la sunete.

6. Sa contemplam natura si frumusetea. De-a lungul timpului, oamenii s-au dezvoltat ca specie in mijlocul naturii pentru ca la inceputuri (pe vremea comunei primitive) omul traia in pesteri. De aceea cea mai familiara culoare este culoarea verde. Culoarea aceasta stimuleaza relaxarea si regenerarea mentala. In aceste conditii haideti sa inchidem ochii si sa visam ca suntem intr-un peisaj natural preferat. Pentru cei care au masina, sa ne urcam in ea si sa mergem macar o data pe saptamana in mijlocul naturii. In cazul in care dorim ca aceasta iesire in natura sa aiba ca rezultat cresterea creativitatii, ea trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

a. locul sa fie cat mai linistit si cu cat mai multa vegetatie

b. activitatea de baza in natura trebuie sa fie relaxarea si contemplarea si nu agitatia si discutiile cu prietenii.

7. Sa folosim corpul nostru pentru a sustine mintea noastra. Pentru acest lucru trebuie sa practicam exercitiile fizice sau orice activitate pentru ca corpul nostru sa ramana sanatos. Printre activitatile recomandate putem enumera : waveboarding, mersul pe role si pe bicicleta, street-dance, etc. In timpul acestor activitati se activeaza echilibrat ambele emisfere ale creierului. Insa daca antrenam prin miscare fizica emisfera dreapta vom beneficia de si mai multa creativitate. In cazul in care corpul nostru se imbolnaveste, mintea va sta atenta mai mult la boala si nu va sta atenta la ideile geniale care ne-ar veni in subconstient.

Daca mai cunoasteti si alte metode pentru a va mari creativitatea, specificati-la printr-un comentariu.

Spectacol de street-dance si afterparty

mause2k — Wed, 21 Dec 2011 08:26:24 +0000

Iata-ma asadar in fata unei provocari. La sala de dans traditia cere sa facem spectacol. Dar de data aceasta a fost ceva cu totul deosebit pentru ca spectacolul s-a desfasurat la sala Dalles. Initial am fost si eu speriat de marimea spectacolului dar pe parcurs, amintindu-mi de street-dance-urile facute in parcuri am participat si eu. Emotiile curgeau lant dar acest lucru m-a facut sa iau decizia … VOI DANSA ! Asa ca, m-am indreptat spre scena. A invins curajul. Spectacolul a inceput. Publicul s-a uitat tinta la mine si la ceilalti cu care dansam. 5, 4, 3, 2, 1. Coregrafia se termina in aplauzele publicului. Am primit felicitarile de rigoare. Dar dupa munca vine si distractia. Asa ca s-a continuat cu un afterparty. S-a tinut in club B. La acest afterparty au fost si demonstratii. Mi-am dorit atat de mult sa fac si eu demonstratii asa ca am intrat. Am fost chiar aplaudat. Am lasat in urma club B dar am plecat cu o stare de bine la care ma voi gandi mereu.

Blogul la prag aniversar

mause2k — Sat, 17 Dec 2011 18:41:05 +0000

Iata ca pe data de 14 decembrie 2009 a luat nastere acest blog. Imi amintesc ca era iarna. Fortat de nevoi sau ca sa ma supun majoritatii a m inceput sa scriu aici. Atunci nu aveam experienta pentru ca stateam prea mult in casa. Si totusi… in anul 2010 am inceput sa fiu mai experimentat pentru ca am inceput sa ies din casa (terase, baruri, cluburi, mall-uri). Am inceput sa intru in vorba cu oamenii si sa incerc sa-i cunosc. Rezultatele au fost peste asteptari. Oamenii au reactionat foarte bine la cuvintele mele. Dar au trecut doi ani de atunci. Iata ca in acest timp blogul a prins contur si de asemenea si viata mea a prins contur. Numarul articolelor a inceput sa creasca. La fel si numarul categoriilor precum si cel al vizitatorilor. Suntem in anul 2011. Data de 14 decembrie a trecut de mult. In acest timp am aflat ca viata se poate trai si altfel. Le multumesc vizitatorilor pentru comentariile postate, le multumesc celor care mi-au fost aproape la bine si la greu. Le multumesc de asemenea celor care m-au ajutat sa descopar locuri despre care nu stiam ca exista. Multumesc de asemenea instructorilor de dans pentru rabdarea si bunavointa de care au dat si dau in continuare dovada si ma ghideaza in lumea minunata a street-dance-ului unde miscarile sunt preluate din viata cotidiana. Imi propun sa continui pe acest drum si de asemenea si blogul sa continue sa fie mai citit ca niciodata. Articole noi vor fi cu siguranta poate cateva, poate o suta, cine stie ? Dar blogul se va inchide doar atunci cand se va termina street-dance-ul ! Atunci si nici atunci !