Bucurestiul noaptea partea 2


Motto: „Tot ce avem e pieritor in afara de insusirile sufletului si ale mintii”

Suntem in luna martie. Afara inca ne viziteaza Baba Iarna. Si totusi in fotografie nu mai pare asa de rau. In aceste conditii, inarmat ca un adevarat „vanator de imagini”, cu aparat foto si trepied am pornit la drum prin Bucuresti. La iesirea din blocul in care locuiesc am descoperit o lume cu totul si cu totul aparte. Atunci mi-am amintit de povestile de la gura sobei pe care mi le citea bunica atunci cand nu aveam glas. Am descoperit o lume feerica mai linistita decat ziua. Cerul era innorat deci astazi pazitoarea noptii nu s-a aratat pentru a ma calauzi pe drumul ce duce spre parcul IOR din sectorul 3 al Capitalei. In acest moment a trebuit sa ma iau dupa luminile date de „zeii luminii” amplasati pe B-dul Nicolae Grigorescu. Asa am ajuns la intersectia cu Str. Rotunda. Aici se afla strandul CARA. Mi-am imaginat o ulita parca desprinsa dintr-o carte de basme. Ici-colo se mai afla cate o inventie a secolului 20 (automobil) si cate un trecator ratacit probabil pe drumul spre casa, probabil pe drumul spre magazinele non-stop. Continui mersul pe jos, trec de biserica minunata in care indiferent de credinta, cu totii avem loc in mod egal, si ajung la intersectia B-dul Nicolae Grigorescu cu B-dul Liviu Rebreanu.  Ajungand aici, copilul liber pozitiv din mine (intr-adevar am ajuns la aceasta stare) a decis sa mearga pe B-dul Liviu Rebreanu. Am continuat, am trecut peste pod si am simtit ca trebuie sa intru in parc. Este o zona a parcului mai linistita. Ici-colo, cativa copii se dadeau pe derdelus si alti-cativa trecatori rataciti venisera aici ca sa savureze linistea naturii, liniste de care avem atata nevoie intre peretii de beton in care traim. Am traversat pana la urma B-dul Liviu Rebreanu (la intersectia cu str. Campia Libertatii), si am intrat putin prin parc. Era pustiu, ici-colo cate un amator de jogging, cativa copii care se dadeau pe derdelus, cate o „opera de arta” efectuata de catre un autor al carui nume s-a pierdut in noianul de ore si cativa trecatori care mergeau agale savurand linistea naturii dincolo de vacarmul cotidian. Atunci am simtit ca si in mine este o liniste deplina. Am facut o plimbare mai agale pentru ca sa savurez aceasta senzatie unica. Copacii parca imbracasera haine de sarbatoare. Erau acoperiti de zapada. Am savurat acest moment cam pana pe la ora 20:30 cand am luat drumul de intoarcere spre casa. Ce am descoperit ? Am descoperit un Bucuresti  mai frumos decat ziua, o lume mai lina precum si oameni care ca si mine care s-au saturat de vacarmul cotidian si au cautat linistea sufleteasca. Iata cateva imagini :

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Bucurestiul noaptea partea 2

  1. Irisha zice:

    Imaginile sunt extraordinare, ca si articolul de altfel.

    Eu ador plimbarile de seara. Vara trecuta imi amintesc ca am mers cu o prietena de-a mea in Herastrau si la 2 dimineata mergeam pe role prin parc 🙂 A fost o experienta inedita.
    De asemenea, noptile albe de sesiune erau adeseori „plimbate” si „oxigenate” in parcul din Obor 🙂

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s