POVESTEA EVOLUTIEI PERSONALE SAU CU A INCEPUT TOTUL


MOTTO : Fa lucrul pe care crezi ca nu poti sa-l faci. Esueaza. Incearca din nou. Fa-l mai bine a doua oara. Singurii oameni care nu cad sunt cei care nu urca pe cablul de la inaltime. Acesta este momentul tau.

Stau intr-o gara cu trollerul dupa mine. Mai am si un rucsac. In rucsac am laptopul. In troller am cateva obiecte personale.  Afara era iarna spre primavara. Capul imi este greu de parca as avea o greutate acolo. O gara veche care este uitata de lume. Peronul este prafuit pentru ca acea gara nu prea este frecventata de oameni. Ici colo se afla cate un om.  Astept sa vina trenul. Imi iau biletul. Sunt avertizat de catre personalul garii in felul urmator : Vezi ca acest drum este un drum fara intoarcere ! Va trebui sa lasi in urma totul si sa o iei de la zero. Te felicit pentru alegerea facuta . Dar nu mai este timp pentru alte avertizari. Intr-adevar la linia orizontului vad un tren. Trenul se apropie incet incet. Intr-un final trenul intra in gara si opreste. Trenul avea in componenta 5 vagoane. Vagoanele sale erau vechi .   Urc in tren, caut compartimentul si intr-un final imi ocup locul. Din fericire locul meu era chiar la fereastra. In compartiment se mai afla o persoana (o fata de vreo 28-30 de ani, bruneta, 1.80m inaltime, imbracata mai ciudat. Nu adopta o pozitie defensiva. Probabil era acolo doar pentru mine dar eu nu mi-am dat seama de acest lucru). Stau incordat si privesc spre fereastra. Aud la un moment dat „poftiti in vagoane. Trenul pleaca peste 5 minute„. Mai sunt 4 minute, 3, 2, 1. Aud sirena locomotivei. Trenul porneste lin aproape ca nu se simte. Privesc putin spre fereastra. Prin fata ferestrei defileaza problemele mele care mi-au macinat sufletul, poruncile gen „Claudiu, nu vorbi neintrebat; Claudiu, stai in banca ta, etc.” si altele pe care nu ma simt dispus sa le mentionez. In acel moment conductorul intra si imi cere biletul.  Mai mult din plictiseala fata intra in vorba cu mine. Stau incordat si ascult. La un moment dat imi spune „Ai ceva pe cap. Vreau sa scot tot de la tine. Ce s-a intamplat ?„. Ma chinuiam sa ii spun ce am pe cap. Intr-un final fata se ridica de pe scaun si se ducea probabil spre toaleta. Brusc am simtit o relaxare profunda. Ceata care imi invaluia mintea s-a risipit ca prin farmec. Treptat – treptat greutatea care-mi apasa capul s-a risipit ca prin farmec. Acum pot sa tin capul drept. Pana la urma fata se intoarce inapoi in compartiment. Brusc simt ca trebuie neaparat sa vorbesc cu cineva.

EA : Cati ani ai ?

EU : 40 de ani !

EA : Multi inainte !

EA : Si incotro mergi ?

EU : Merg pentru ca vreau o viata mai buna. Adica stii tu !

EA (ca si cum mi-ar fi ghicit gandurile) : Foarte interesant !

EA : dar pentru acest lucru va trebui sa-ti schimbi stilul de viata ! Ce faci in timpul liber ?

EU (stau, ma gandesc putin) : Pai stau pe net, mai ales pe messenger iar cand este cald mai merg pe role sau pe bicicleta

EA : Stai prea mult in casa !

EU : Da, asa este dar nu am unde sa ies !

EA : Uite, am auzit ca exista ceva care se numeste „hovercraft„. Nu vrei sa incerci ?

EU : Ba da, dar… . Dar nu stiu sa merg pe el. Nu am mers niciodata. Si in plus imi este frica !

EA : Ei, si care este cel mai rau lucru care ti se poate intampla ?

EU : Se poate rasturna !

Mai merge trenul cat mai merge si la un moment dat se opreste intr-o gara. Pe gara scrie „HOVERCRAFT”. Am fost anuntati ca timpul de stationare este de trei zile. Las trollerul in tren si imi iau rucsacul.

EA : Hai sa mergem sa ne dam cu hovercraft-ul !

EU : Cum este ?

EA : Ai sa vezi !

Ajungem la pista de hovercraft ! In sfarsit am prima ocazie sa urc pe hovercraft. Chiar daca pe dinafara totul parea OK, pe dinauntru tremuram. Fata imi spune :

– Urca-te acum si tine minte comenzile si miscarile. Ti se vor explica. Facem 4 ture.

Ne punem castile de protectie. Vehiculele se umfla. Ea merge mai repede, eu mai incet (ce sa-i faci, siguranta inainte de toate). Prima tura a fost cum a fost. Incepand cu a doua tura, vazand ca nu se poate intampla nimic rau ci din contra, am inceput sa ma simt bine incep sa apas mai tare pe acceleratie. Totul parea desprins dintr-o carte SF. Ne intoarcem la tren pentru ca sa ne culcam. Mintea imi proceseaza informatiile. Simt deja o stare de bine. A doua zi :

EA : Ei, cum a fost ?

EU : Foarte interesant !

EA : Ma bucur ca ti-a placut ! Dar astazi ne vom da o jumatate de ora.

EU : Ok, hai sa mergem

Intram din nou pe pista, luam doua hovercrafturi si incepem sa ne dam. Dar de data asta traseul era cu o rampa.

EU : Putem urca rampa aceasta ?

EA : Bineinteles !

EU : Si cum trebuie sa facem ?

EA : Luam viteza si putem urca.

Incerc odata dar nu a iesit nimic ! Incerc a doua oara, la fel. Ea imi spune :

– Ia mai multa viteza si vei reusi !

Intr-un final am apasat pe maneta de acceleratie cat am putut ! Hovercraftul prinde viteza. Intr-un final reusesc sa urc pe rampa. Ea imi spune :

– Bravo tie ! Uite ca ai reusit.

In ziua ce a urmat am reusit amandoi sa urcam pe rampa de vreo 3-4 ori. Dar mai exista si un sfarsit. In drum spre tren incepem sa discutam.

EA : Cum ti s-a parut ?

EU : Ei cum sa mi se para ? Pentru ca nu am mers niciodata cu asa ceva, mi s-a parut foarte interesant !

EA : Si ai asteptat asta pana acum ?

EU : Stai asa, ca nu m-a dus nimeni pana acum ! Daca nu erai tu, eu nici nu credeam ca exista asa ceva !

EA : Da, dar trebuie sa descoperi ! Uita ca ai 40 de ani si intoarce-te la copilarie cand aveai curiozitatea de a descoperi !

Ajungem la tren. Ceasul arata ora 22:00. Nu stiu exact ! Ma uit putin si nu-mi vine sa cred ! Trenul avea in componenta tot 5 vagoane dar, ultimul vagon era de fapt un vagon salon. Urcam in tren si vrem sa ne culcam.

EA : Poti sa dormi ? Ei bine eu nu pot sa dorm. Nu stiu de ce

EU : Nici eu ! Dar nu avem ce face si trebuie sa ne culcam !

EA : Dar ce spui daca facem o vizita la vagonul salon ? Ne luam un suc, mai discutam, etc.

EU : Dar au internet wireless acolo ? Pentru ca, stii, eu am si blog !

EA : Da, cum sa nu ! Au chiar si priza de curent !

EU : Ok hai sa mergem !

EA : Deci ai blog ? Sunt tare curioasa sa il vad !

Imi  iau rucsacul cu laptopul si pornim catre vagonul salon ! Ajungem acolo, ne luam un suc si ne instalam la o masa. Imi scot laptopul din rucsac, ma conectez la retea si intru pe blogul meu. In vagonul salon mai erau si alte persoane !

EU : Uite, am intrat !

EA  (isi muta scaunul si se aseaza langa mine) : Vai ce frumos este ! Dar ce este cu articolul ala ? Parerea mea este sa il scoti pentru ca nu vrei ca si altii sa il citeasca si sa-si faca o parere proasta despre tine nu-i asa ?

EU : Da, presupun ca ai dreptate ! Il sterg chiar acum !

Intru in panoul de administrare dau un click pe articolul cu pricina si in sterg

EA : Asa e mai bine !

Ne bem sucul, eu imi strang laptopul, il introduc la loc in rucsac si mergem spre vagonul nostru. Ajungem acolo (vagonul nostru era primul dupa locomotiva). Era gata sa nu mai recunosc ! Probabil o fi oprit trenul intr-o gara mai nesemnificativa si personalul garii a schimbat vagonul trenului nostru. Absorbit in discutii (despre PC-uri – eu fiind specialist in PC-uri, despre mine in general) nu mi-am dat seama de acest lucru !

In locul vagonului vechi am avut placerea sa vad un vagon nou. In locul canapelelor vechi din lemn, am avut placerea sa vad canapele plusate, moi pe care se putea sta si dormi confortabil. Ne culcam si adormim in sunetul monoton facut de rotile trenului peste bucatile de sine. In somn, in mintea mea a aparut imaginea cu noi pe hovercraft-uri. Era interesant sa avem si poze dar totusi ma multumesc si cu atat. Probabil personalul garii unde oprise trenul era cu mult mai amabil decat crezusem initial (initial crezusem ca personalul garii era format din : hoti, violatori, drogati, etc.) Trecusera cateva ore bune din noapte. Ceasul arata ora 10:00 sau cam asa ceva ! Pana la urma ne sculam ! Soarele rasarise deja. Simtim lumina calda a acestuia.

EA : ei, cum a fost ieri ? Ti-a placut ?

EU : Mi-a placut foarte mult ! Mi-ar face o deosebita placere sa te cunosc !

EA : Si mie !

EU (intind mana si ma prezint) : Ma numesc Sorcerer ! Dar poti sa-mi spui Claudiu pentru ca nu ma deranjeaza !

EA (intinde mana) : Ma numesc Andra, imi pare bine !

EU : Andra, ce iti place sa faci in timpul liber ?

EA : Da, imi place nespus sa merg pe role dar imi place sa merg si pe waveboard !

EU : Dar ce este ala ?

EA : Este ca un skateboard dar pe doua roti ! Nu trebuie sa pui piciorul jos pentru a avansa !

EU : Si este periculos ?

EA : Nu este periculos pentru ca atata lume il practica !

EU : Crezi ca eu as putea sa-l practic ? Nu mi-as rupe gatul ? Hai ca m-ai facut curios !

EA : Asa te vreau ! Si sigur poti purta echipamentul de protectie pe care-l folosesti la role !

EU : Nu mai bine mergem cu rolele ?

EA : Da, mi-ar face placere sa mergem cu rolele dar waveboardingul este cu mult mai interesant.

EA : La urmatoarea oprire a trenului vei invata sa mergi cu waveboardul ! Oamenii se vor simti atrasi de tine

EU : Si unde putem invata ?

EA (scoate din rucsacul ei o revista 7 seri) : Uite aici : Scrie „EXPO SPORT SI AGREMENT”.

EU : Suna bine. Dar oare o fi un asemenea stand ?

EA : Mergem si vedem. Daca nu este, sigur este un parc prin apropiere ! Oamenii ne acolo sigur te vor

invata pentru ca sunt waveboarderi ! Dar pana una, alta uite aici ai  un DVD care iti explica in detaliu

cum sa mergi.

Acestea fiind spuse, mergem la vagonul salon, bem un suc acolo, ne uitam la DVD mai discutam si pe urma ne intoarcem iar in vagonul nostru. Ajungem in vagonul nostru si vedem un pliant. Pe acest pliant era chiar reclama de la expozitia Sport si agrement ! Ne uitam impreuna la ce standuri sunt si am vazut unul unde scrie : Waveboarding.

EU : Dar oare trenul opreste aici ?

EA : Mai nu cred dar vorbesc cu mecanicul de locomotiva sa opreasca

EU : Dar stai ca trenul trebuie sa se tina dupa un orar

EA : Probabil dar nu uita ca tu te afli in trenul care te va duce pe drumul evolutiei tale personale. Tu crezi ca din intamplare te-ai intalnit cu mine in acest tren ?

EU : Probabil a fost o intamplare in viata mea !

EA : Ei, afla ca nimic nu este intamplator !

Intr-un final trenul opreste intr-o gara putin mai aratoasa (nici veche dar nici noua nu era). Coboram din tren, mecanicul trage trenul pe linia de urgenta iar noi pornim spre EXPO SPORT SI AGREMENT. Intram inauntru, pe jos era mocheta, vizitam toate standurile (tir cu arcul, modelism, etc) si ne oprim la acela la care sunt puse spre testare waveboard-uri. De acolo am aflat ca waveboardul are rulmenti ABEC 5 (imi suna cunoscut prin faptul ca eu merg pe role). Acolo am testat pentru prima data un waveboard. Datorita faptului ca eram pe mocheta waveboardul nu mergea asa de bine. M-am intristat putin dar Andra care era langa mine m-a incurajat spunandu-mi  :

– Ai mers foarte bine pentru inceput. Dar trebuie sa mai exersezi ! Lasa ca venim maine in parc.

Ne intoarcem la tren, ne culcam si a doua zi pornim spre parc. In parc era multa lume. Mai ales waveboarderi. Eu tot nu eram convins de acest lucru pana cand Andra i-a rugat pe cei prezenti sa ne dea imprumut cate un waveboard ca sa putem incerca si noi.  Eu in timpul asta imi pun echipamentul de protectie. Mi-am zis in gandul meu : „Ce se intampla se intampla !” Surprinzator a fost faptul ca am urcat pe waveboard si am mers de parca as fi mers de ani de zile si nu de o zi. Ne-am dat putin pe alei si intr-un tarziu ne oprim sa stam pe o banca. Atunci am intrebat-o pe Andra :

– Andra, dar ia spune-mi de unde pot achizitiona un waveboard ? Pentru ca imi place asa de mult !

– Claudiu, si mie mi-ar place sa am waveboardul meu dar eu mai stiu locurile pe aici. Exista un magazin care vinde asa ceva. Da, am si eu waveboard dar al meu s-a tocit. Mergem mai intai la tren, ne luam cardurile si mergem la magazin sa ne cumparam waveboarduri.

Si iata asa am ajuns la magazin si in mai putin de 10 minute aveam propriile noastre waveboarduri. PROPRIUL MEU WAVEBOARD ! Nu-mi vine sa cred pentru ca desi merg pe role, mersul pe waveboard mi s-a parut un lucru imposibil. Ne mai dam pe waveboarduri si intr-un final ajungem si la tren. ajungem in compartiment, ne ocupam locurile si asteptam sa plece trenul. Pana la urma trenul pleaca. In compartimentul nostru era o atmosfera destinsa si de voie buna.

ANDRA : Claudiu, cum te simti acum ?

CLAUDIU : Cum sa ma simt ? Ma simt alt om fata de omul cu care te-ai intalnit in gara aceea veche.

ANDRA : Ma bucur sa aud asta. Dar uite, mie imi mai place si kartingul. Stii tu, masinuta aceea joasa cu care sa mergi in viteza !

CLAUDIU : Da, dar eu nu pot merge pentru ca am rau de masina si mi-e frica sa conduc !

ANDRA : Dar, ai incercat vreodata ?

CLAUDIU : Nu !

ANDRA : Atunci hai sa incercam impreuna !

CLAUDIU : Dar nu se rastoarna kartul ?

ANDRA : Dar cine ti-a bagat chestia asta in cap ?

CLAUDIU : Asta am vazut la stiri !

ANDRA : Hai lasa-ma cu stirile pentru ca acolo se ofera numai gandire negativa. Daca vrei sa ai o viata

normala atunci iti este interzis sa te mai uiti la stiri.

CLAUDIU : Atunci hai sa mergem la Karting !

ANDRA : Foarte bine, asa te vreau !

In timpul acesta trenul merge iar intr-un final se opreste intr-o gara. Aceasta gara era cu mult mai interesanta decat primele doua pentru ca era o constructie mai neobisnuita. Peretii cladirii garii erau construiti din beton si cu geamuri termopan. Motorul locomotivei se opreste. Ma gandesc ca cine stie ce s-a intamplat. Deschid putin usa de la vagon si aud un zgomot mai ciudat. Intru inapoi in compartiment si o intreb pe Andra :

– Andra, spune-mi si mie unde suntem ? Andra imi raspunde :

– Claudiu, suntem la pista de karting. Aici vom merge si noi !

– Da, dar nu uita ca trebuie sa plece trenul.

– Se pare ca acest tren ne-a adus pana aici.Aici este capat de linie. Pentru restul drumului linia nu este compatibila. Sigur trebuie sa fie ori linie de monorail ori linie pentru perna magnetica. Ne luam bagajele frumos si le ducem la biroul de bagaje. Vad un om al garii si il intreb :

– Nu va suparati, cum putem continua calatoria ? la care omul garii raspunde :

– Da, va trebui sa asteptati sa vina un tren pe perna magnetica, dar nu va veni mai devreme de cinci zile.

Pana atunci mergeti la pista de karting si distrati-va. Si am uitat, vedeti ca au si o arena de Lasertag. Eu joc si Lasertag.

–  Foarte frumos. O intreb pe Andra :

– Andra, ce spui, intram si la Lasertag. La care Andra imi raspunde :

– Eu am jucat painball dar vreau sa vad si cum este o partida de Lasertag.

Am intrat impreuna la pista de karting, ne luam echipamentul de protectie, ne urcam in cate un kart fiecare si asteptam sa ni se dea semnalul de start. Ok, am pornit. Andra, care era mai experimentata decat mine mergea mai repede. Eu am mers mai incet dar asta numai in prima tura. Mi se face semn sa accelerez. Incet – incet, teama care era dar nu era semnificativa a disparut. Accelerez dar nu la podea. Am uitat si de raul de masina si de tot. Mentionez ca scopul meu a fost sa descopar si nu sa concurez. Apoi am intrat impreuna in arena de lasertag. Desigur, ne-am simtit bine. Apoi ne-am dus in gara sa ne culcam iar a doua zi am fost din nou. Terminam la pista de karting si la arena de Lasertag si pana la urma mi se propune sa ne plimbam prin parcul care se afla in apropiere. Intr-un luminis am vazut mai multi tineri facand ceva ce nu am mai vazut si anume era vorba despre niste miscari ciudate. O intreb pe Andra :

– Andra, ce miscari sun astea ? Parca ar fi ceva de pe alta planeta ! Nu uita ca suntem totusi pe pamant.

Dupa cate stiu eu extraterestrii nu au venit inca. La care Andra, deloc mirata, imi raspunde :

– Claudiu, ceea ce vezi tu aici sunt miscari de street-dance. Stii tu, stilul acela de dans care a aparut in

anii 70 pe strazi, in curtea scolii sau in club. Hai sa mergem mai aproape, sa-i privim.

Ne apropiem mai mult si ii privim. Intr-adevar era o trupa de street-dance. In acest timp conducatoarea trupei de street-dance se apropie de noi. Noi eram foarte relaxati ! Suntem intrebati :

– Nu vreti sa va alaturati noua ?

– Ea poate dar eu nu pentru ca nu stiu miscarile

Conducatoarea trupei imi spune :

– Bun, dar tu crezi ca noi am stiut miscarile acestea de la inceput ? Te asigur eu ca nu. Eu te vad ambitios

si plin de viata, nu vad de ce nu ai face fata.

La care eu ii raspund :

– De ce nu ? Chiar imi face placere !

Si de atunci totul s-a schimbat ! Am inceput cu miscari mai simple iar apoi am continuat cu niste figuri mai complicate. Totul a iesit mai mult decat bine. A iesit excelent. Conducatoarea trupei de street-dance din parc (am aflat pana la urma ca o cheama Roxana) ne-a facut o invitatie. „Nu vii in club diseara ? poti sa mai exersezi miscarile”. Zis si facut si in acea seara am pasit in club. Initial, credeam ca este vorba despre muzica veche (asta rula la sosirea noastra in club). Dar treptat muzica se schimba si iata ruleaza hip-hop. Clubul era super aglomerat. Abia daca mai gaseam si noi cate un loc. Incepem sa facem miscari de street-dance si improvizatii. Lumea se uita la noi si ne aplauda. Se face ora tarzie si plecam spre gara pentru a ne culca. In timpul somnului, in mintea mea totul se desfasoara ca intr-un film. Asa mi-au revenit in minte imaginile cu mine pe hovercraft, pe waveboard, la karting, jucand Lasertag, etc. Imaginile acestea le-au inlocuit pe cele ale trecutului neinteresant si care imi dadea dureri de cap. Dimineata (era cam ora 11) suntem informati ca vine trenul pe perna magnetica. A sosit trenul. Ne urcam in tren. Privesc in jur si ma minunez. Acest tren nu avea compartimente. Era plin cu scaune de la un capat la altul al vagonului. Peste tot foarte multi oameni. Toti erau veseli. In mine se trezea treptat – treptat dorinta de a descoperi, de a cunoaste, de a sti cat mai multe. Trenul porneste. Povestesc eu cu Andra, mai radem, etc. Intr-un final Andra imi spune :

– La urmatoarea gara ne vom desparti !

– De ce ? am intrebat eu mirat.

– Pentru ca eu nu ti-am fost decat calauza. Acum ai toate cunostiintele pentru ca sa poti merge si singur pe acest drum. Claudiu, te vad alt om fata de cel pe care l-am cunoscut la gara aceea veche. Dar uite aici iti las ID-ul meu de mess precum si un numar de telefon. Daca ai probleme poti sa ma suni sau sa intri pe messenger si ne vom sfatui.

In acest timp pe ecranul GPS apare o gara. Andra imi spune :

– Aici este locul de bun ramas. Mi-a facut placere ca te-am intalnit. Si nu uita ca viata este un dar divin care trebuie trait la cote maxime. Cand te vei uita inapoi si vei avea o varsta inaintata vei regreta si te va durea pentru ca nu ai stors de la viata totul.

In acest timp trenul franeaza apropiindu-se de gara. Dupa ce opreste trenul, Andra mi-a spus doar atat :

– Iti doresc succes !

In momentul urmator, Andra s-a pierdut prin multime. Eu raman in continuare in tren deoarece calatoria mea nu se opreste aici. Trenul porneste.  Urmeaza alte descoperiri, alte domenii noi, necercetate.

Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la POVESTEA EVOLUTIEI PERSONALE SAU CU A INCEPUT TOTUL

  1. Irisha spune:

    Cel mai bun articol al tau ever!
    Recunosc, l-am citit tot, super! Felicitari. Foarte sugestiv, asha …
    Te pup. Bafta in tot ceea ce faci, cat mai multe descoperiri si evolutii!

  2. T. Raskolnikov spune:

    Extraordinar articolul, Felicitari! de acum inainte iti voi citi orice nou post pe Blog, ne mai vedem prin Herastrau!

    • mause2k spune:

      Iti multumesc frumos. Si sigur ne vom vedea in Herastrau. Poate ne vom vedea la un street-dance, poate ne vom vedea pe role. Se intalneste munte cu munte daramite om cu om !

  3. Irisha spune:

    Ai un an de cand ai inceput sa scrii AICI? Stiu ca era iarna parca … nu?

  4. isis spune:

    Frumos. Despre curajul de a te schimba si de a trai intens sunt atat de multe de spus!… Unele le-ai zis tu deja. Felicitari, Claudiu!
    Am si eu vreo doua vorbe, dar timpul nu ma lasa sa ti le impartasesc acum. Saptamana viitoare. Pana atunci… zile frumoase!

    • mause2k spune:

      Se poate sa le fi scris. Dar se poate sa le fi scapat. Oricum este interpretabil. Iti multumesc pentru tenacitatea pe care ai avut-o citind acest articol. Chiar imi doresc sa te intalnesc si sa discutam fata in fata.

      • isis spune:

        Spuneai mai sus ca se intalneste munte cu munte, daramite om cu om! Sigur ca ne vedem, cu mare drag… Ma bucura orice intalnire cu un om care stie ori invata sa traiasca. Tinem legatura, Claudiu.
        Pana atunci, eu zic sa-l asteptam pe Mos Nicolae…😉 Fa-ti ghetele!

  5. Dony spune:

    Salut Claudiu.Interesant modul tau de a-ti descrie evolutia personala.Respect pentru tot ceea ce ai experimentat pana acum si pentru tenacitatea ta de a invata mereu lucruri noi si mai putin obisnuite.Ai incredere in instinctul tau si urmeaza-ti visele pentru ca nu mai ce sa pierzi, ba chiar ai sa castigi tot ceea ce ai pierdut.Felicitari si tine-o tot asa!

    • mause2k spune:

      Intr-adevar este foarte interesant. Am vrut sa vad ce iese ! Oricum iti multumesc Ionut pentru gandurile bune pe care le-ai prezentat. Intr-adevar nu am nimic de pierdut dar macar am incercat.

  6. Deea spune:

    Ajunsa la sfarsitul articolului m-am trezit ca mai vreau sa citesc in continuare. Exact aceasi senzatie o am cand pun mana pe vreo carte a lui Paulo Coelho. Nu stiu daca esti sau nu un simpatizant al scriitorului, dar modul de istorisire este extrem de apropiat lui. Tin minte ca Alchimistul, cartea care m-a ajutat sa-l descopar, am citit-o pe nerasuflate, desi mi-am inceput lectura cu gandul ca dupa doar 2-3 pagini am sa renunt.

    Felicitari🙂

    • mause2k spune:

      @Deea. Probabil modul de exprimare este extrem de apropiat scriitorului despre care imi vorbesti. Dar acest articol este din imaginatie. Povestea insa este bazata pe un fapt real. Mai vorbim

  7. Elena spune:

    Asa da. Ai continuat asa cum ne-am propus. Adica ai descris aici discutia cu fata. Prietenii stiu de ce..

  8. Corina spune:

    Draguta poveste.Draguta idee.Slabut limbaj.N-am avut rabdare sa citesc tot,mi s-a parut prea greoi,prea sintetic.
    Chiar si cand vine vorba de imaginatie trebuie sa pastrezi o doza de credibilitate.E bine totusi ca ai incercat.Imi place metafora globala a compozitiei tale.Mai ai,insa,de lucrat la stil.

  9. Pingback: Blogul implineste inca un an de existenta (al patrulea an) | Blogul lui Mause2k

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s