Povestea Schimbarea


Este anul 3000. Intr-o casuta la o oarecare departare de un oras parasit traia o familie compusa din : mama, tata precum si copilul lor. Andrei, caci asa se numea copilul era dornic sa incerce zilnic noi aventuri. Insa tatal si mama sa nu erau de acord cu lcrul asta. Intr-o zi tatal a spus :  – Andrei, uite poti explora totul dar vezi ca este un oras parasit. Ai grija sa nu te duci acolo pentru ca nu este bine de tine ! Andrei iesise putin din casa si vazu diferite masini. Unele se duceau spre orasul parasit iar altele se intorceau. Insa cum Andrei era si un copil socialbil, putea intra in vorba cu multi oameni. Tot alergand el, vazu o pereche de oameni si ii intreba curios :

– Oameni buni, unde mergeti ?

Iar oamenii ii raspundeau :

– Mergem spre orasul parasit ! Auzind aceste cuvinte, Andrei ramase pe ganduri. Oare ce o fi acolo ? Nimeni nu putuse sti pentru ca dintre cei ce plecasera acolo, nimeni nu se intorsese. Iata ca se insereaza si Andrei intra in casa. Dar gandul la ceea ce ar putea fi in orasul parasit nu ii dadu pace. A doua zi Andrei merse la scoala. Intra in vorba cu colegii de clasa si le spuse si lor despre orasul parasit. Insa unul dintre colegi care era mai bun la invatatura, ii spuse :

– Sa stii ca orasul parasit nu s-a nascut asa ! Este o cheie sau ceva. Dar daca cineva ar reusi sa-l aduca la viata, il asteapta o mare surpriza. Andrei ajunse acasa. Isi facu temele si se culca. Dar insa gandul nu ii dadu pace. Vroia sa ajunga in orasul parasit si sa-l readuca la viata. Dar iata ca intr-o zi de weekend, Andrei urca intr-o masina care il transportase spre orasul parasit. Dar masina oprise la marginea orasului parasit. Andrei se dadu jos din masina si explora imprejurimile. La intrarea in orasul parasit se afla o bariera lasata si nu se putea trece nici pe deasupra si nici pe dedesubt. Bariera trebuia sa se deschida. Dar cum. Intr-adevar Andrei vazu un cititor de cartele dar nici o cartela prinprejur. Daca nu vazu nimic, Andrei merse incet pe drum si ajunse acasa. Mama si tatal sau l-au certat intrebandu-l :

– Andrei, pe unde ai umblat ?

Andrei nici nu putu sa raspunda la intrebare, de frica sa nu afle tatal sau ca a fost in vecinatatea orasului parasit. A doua zi, Andrei se duce la scoala. Se intalneste cu colegii si bineinteles ca discuta. Dar iata ca intr-un final Andrei poveteste despre orasul parasit si despre ce a vazut. Colegii raman masca dar insa unul dintre ei ii spuse.

– Bine ca ai pomenit despre cartela. Zvonurile spun ca acea cartela exista. Dar nimeni nu stie unde. Poate este vreo casa, prin zona. Sau poate nu este curent pentru a actiona bariera. In aceste conditii insa, va trebui sa cauti centrala electrica si sa o pornesti. A doua zi Andrei isi aminteste de faptul ca parca era o intersectie catre bariera care da in orasul parasit. Incet sau poate prea incet veni weekend-ul. In weekend Andrei se duse la bariera de la intrarea in orasul parasit. Intr-adevar era o intersectie. Pe un indicator era scris : „Spre centrala electrica”. Insa Andrei merse pe celalalt drum. Ajunse la o casa. Usa era deschisa si Andrei intra inauntru. Inca de la intrare Andrei observase un vas in care se afla un fel de fum de culoare albastra. Andrei merse mai departe si dadu peste o cartela asezata pe masa. Andrei iesi din casa si merse pe drum,. Ajunse la intersectie. Incerca sa treaca cartela prin cititor insa nimic nu se intampla. Atunci Andrei isi dadu seama ca intr-adevar nu este curent pentru a actiona bariera. Andrei lua drumul si ajunse la centrala electrica. Aici daca ajunse, se intreba de unde poate fi pornit curentul. Ii vine brusc in minte cum ca de la camera de comanda se intampla acest lucru. Zis si facut. Andrei urca la camera de comanda (nivel 3) si gasi intrerupatorul general. Dar problema care se pune este faptul ca intrerupatorul general trebuia actionat cu o cheie. Andrei iesi de la camera de comanda si se duse drept la poarta. Acolo gasi in sfarsit cheia pe care o cauta. Dar mai descoperise si vreo doua vase pline cu fum de culoare albastra. Andrei nu statu mult pe ganduri si urca din nou la camera de comanda. Aici introduse cheia in intrerupator si il actiona. Intr-adevar monitoarele afisau mesajul „Status OK”. Toate beculetele se aprinsera si toate aveau culoarea verde, semn ca totul functiona OK. Andrei iesise din centrala si se indrepta spre bariera. Trecu cartela prin cititor si bariera se deschise. Andrei trecu si iata ca bariera se tranti in urma lui. Era prizonier in orasul parasit. Incerca sa ia legatura cu parintii sai dar nu avea semnal pe telefonul mobil. Andrei nu putu decat sa urmeze strada care se deschidea in fata sa. Vazu blocuri, vazu masini toate fiind in starea cea mai buna. Tot mergand pe strada, ajunse intr-un parc. Initial crezuse ca acest oras este parasit din cauza aerului toxic. Dar cand vazu soareci care misunau prin parc, se mai linisti. Andrei intra in parc si se plimba pe o alee. Insa incepuse sa se lase seara. Odata cu seara, temperatura aerului incepu sa scada. In parc nu mai putea sa stea. Asa ca ajunse la o casa. Andrei este tare mirat vazand ca usa casei era deschisa. In afara de o masina parcata in curte, cateva piese de masina aruncate prin garaj, precum si cheile masinii pe undeva prin casa precum si un vas plin cu fum albastru, altceva nu vazu nimic. Afara este noapte. Andrei se culca in pat. A doua zi de dimineata se simtea mai plin de energie. In aceste conditii, voia sa faca un scurt jogging in parc. Porni sa alerge numai ca privirea ii cazu pe o nava spatiala care era acolo. Sa continue alergarea sau sa se indrepte spre nava. Curiozitatea nu ii dadea pace. Asadar se indrepta spre nava. Se uita la nava pe toate partile, doar doar o afla vreo usa. Insa nu este nici o usa. Dar probabil un lucru este sigur si anume faptul ca trebuie sa fie o usa si faptul ca nava nu a ajuns aici din intamplare. Probabil usa s-ar fi deschis daca s-ar fi pronuntat un anumit cuvand. Andrei incerca cuvinte ca : stele, luna,zbor vesnic, statie spatiala. Insa usa nici macar nu se clinti din loc. In cele din urma se rezema de nava si spuse :

– Vreau sa fac o schimbare !

Abia pronunta cuvantul „Schimbare” ca usa care pana atunci neclintita, facu un zgomot asurzitor si se dadu in laturi. In clipa in care usa se dadu in laturi, din nava iesi un fum alb dar se risipi in vazduh. Andrei mai astepta. Curiozitatea il impinse sa intre in nava. Dar insa isi aminti ca este cam riscant sa faca acest lucru pentru ca n stia ce fel de atmosfera este in nava. Asa ca Andrei improviza o torta folosind o carpa precum si putina benzina. Ca sursa de aprindere folosi doua fire legate la bateria unei masini. Incepu sa introduca torta in nava.Torta nu se stinsese.Asta inseamna ca atmosfera din nava era respirabila. Astfel Andrei patrunse in nava si se afla pe un coridor. La fiecare din capetele coridorului se afla cate o usa. Andrei se duse la usa din dreapta. Voi sa o actioneze insa nu se intampla nimic. Se duse apoi la usa din stanga si la fel, nu se intampla nimic. „Probabil bateria nu mai are curent” isi spuse Andrei. Dupa multe cautari, Andrei gasi in sfarsit bateria. Bateria se afla intr-un loc care este acoperit cu un grilaj. Andrei dadu grilajul la o parte si scoase bateria afara, nu inainte de a-si nota polaritatea corecta. Andrei scoate bateria afara si vazu ca tensiunea bateriei este de 24 de volti. Acum isi puse problema cum sa poata explora nava. Dar acest lucru este cu neputiinta atata timp cat nu putea sa deschida usile navei. „24 de volti ? Asta este usor de obtinut pentru ca daca leg in serie doua baterii de masina obtin tensiunea ceruta”. Cum spuse, asa si facu. Andrei iesi din nava si se intoarse cu doua baterii de masina de 12 volti. Le lega in serie si respecta polaritatea. Toata nava prinse viata. Monitoarele aratara „STATUS OK”. Brusc toata nava se ilumina. In aceste conditii Andrei incerca usa din dreapta navei. Se pomeni intr-o camera si acolo gasi un dulap. Andrei cerceta dulapul, deschizand toate usile. In afara de un incarcator de acumulatori, nu gasi nimic. Insa mai ramase o singura usa. Cand o deschise, vazu inauntru o femeie in varsta. Femeia dormea si nu prea. Insa pe piept avea un cristal. Curios, Andrei lua cristalul si in aceeasi clipa femeia in varsta se trezi si spuse mirata:

– Uau ! ce somn lung am dormit. Dar tu, baietel cine esti ?

Andrei,vazand aceasta minune intinse mana si se prezenta :

– Andrei ma numesc ! Si femeia in varsta intinse mana si se prezenta :

– Kittix ma numesc ! Dar putem sa mergem si sa bem si noi o cafea pe undeva ?

– De putut putem sa mergem numai ca orasul asta este parasit pentru ca nu am vazut decat un fum albastru ! spuse Andrei. Insa Kittix spuse :

– Ia cristalul pe care l-ai luat de pe mine si ai grija cand eliberezi fumul sa il eliberezi deasupra cristalului. Amandoi iesira din nava si se dusera intr-o cafenea din apropiere. Andrei scoase cristalul si varsa ulciorul cu fum albastru peste cristal. Insa cum fumul albastru atinse cristalul, acesta se transforma in om. Omul acesta spuse :

– Multumesc ca m-ai eliberat de puterea care ma transformase intr-un fum. Acum haideti sa bem o cafea si sa eliberam si pe restul lumii. Se asezara cu totii la masa si la masa era un trandafir. Kittix vazu trandafirul si il atinse. De indata ce Kittix atinse trandafirul, se schimba din femeia batrana intr-o fata cu parul cret si ochi verzi. Iata ca omul aduse cafelele si ramase uimit de transformare. Dup ce baura cafelele, toti trei mersera intro casa unde gasisera patru ulcioare pline cu fum albastru. In momentul in care si ukltimul fum se transforma in om, cristalul se sparse in bucatele si disparu. In acel moment, vraja se risipi pentru ca orasul de cristal devenise populat cum probabil fusese la inceput. Insa Kittix si Andrei se mai plimbasera prin parc, intrara in nava, luara bateria originala si redresorul si conectarera redresorul la baterie. Redresorul il conectarera la o priza de la un cofret care se afla in parc. Kittix si Andrei intrasera si dormira in nava. A dou zi bateria era incarcta. Andrei deconecta bateriile, conecta bateria originala la nava si tote sistemele afisau : „SYSTEM STAUS … OK”. Kittix intra in camera de comanda a navei insotita de Andrei. Usile se inchisera si nava scoase un zgomot asurzitor si se desprinse de pamant. Urmara drumul si iata ca in cateva minute nava se pregati de aterizare. In vremea aceasta parintii lui Andrei erau ingrijorati pentru ca nu stiau ce se petrece cu fiul lor. Insa ramasera uimiti cand in fata casei lor atriza o nava si din nava coboara insusi… Andrei. Andrei cobora din nava si intra in casa. Parintii sai il imbratisasera si pornira toti trei sa vada nava. Insa din nava coboara si Kittix. Fata intra in vorba cu parintii baiatului si intra in casa acestuia. Afara se intuneca dea binelea astfel incat Kittix isi petrecu noaptea cu Andrei. A doua zi de dimineata Kittix se pregati de plecare. Isi lua ramas bun de la parintii lui Andrei si apoi de la Andrei, intra in nava. Flacarile izbucnira la motoare, nava se ridica iar in scurt timp se pierdu din vedere. Andrei insa povesti parintilor toata experienta prin care trecuse. Parintii sai il laudara pentru curajul si curiozitatea de care daduse dovada. Si intr-adevar viata merge inainte dar in cazul lui Andrei, viata s-a imbogatit atat cu cateva cunostiinte cat si cu o experienta in plus.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s