Trenul fantoma


Astazi sunt hotarat sa fac un traseu intre doua comune. Ajung cu trenul intr-un sat. Merg pe jos pana in comuna urmatoare. De aici pornesc pe un drum de tara. Merg cativa pasi si iata ca drumul de tara se termina. In departare vad o padure. Ma indrept spre padure si acum sunt la marginea acestei paduri. Soarele care ma urmareste pe parcursul acestei calatorii pare suspendat pe cerul albastru ca azurul. Poiana incalzita de soare parca ma provoaca sa fac un popas. Ma asez pe iarba si simt cum relaxarea pune stapanire pe mine.  Imi rotesc privirea in toate partile. Astfel observ in zarea din stanga o asezare omeneasca. Priviea mi se muta in partea dreapta. Acolo vad o padure si mai vad ceva rosietic. Ma scol de pe iarba si ma indrept spre acel punct Cu cat ma apropii, cu atat punctul se transforma intr-o linie ferata. Traversele de lemn sunt aproape putrezite. Rugina puse stapanire pe linia ferata. Inteleg ca  linia ferata este dezafectata. Mai incolo vad un turn de apa care a prins verdeata pe el. Iata un motiv in plus sa cred ca linia ferata este dezafectata. Vreau sa ajung in padure pentru a ma racori putin. In aceste conditii trebuie sa trec peste linia ferata. Insa in departare aud un suierat de locomotiva. „Mi s-o fi parut” imi spun in gandul meu. Nu trec decat cateva minute si au din nou suieratul. De data aceasta ma departez de linie si ma uit sa vad ce se intampla. Iata ca trece un tren. Locomotiva este  Pacific 4. Trenul are in componenta doua vagoane de pasageri si un vagon de lemne. Insa deodata  trenul dispare. Nu imi vine sa cred. Mi se pare ca totul este un vis. Ma uit in lungul caii ferate si vad ca la un moment dat lipseste o bucata de sina. Imi vine inima la loc crezand ca poate ma insel. Iata ca aud din nou acelasi suierat. Iata ca trece trenul dar de data asta in sens invers. „De unde a aparut trenul ?” imi pun eu intrebarea.  Ma apropii de calea ferata si pun mana pe sina. Sina este fierbinte ca si cum recent ar fi trecut un tren.  Pornesc de-a lungul liniei ferate. Trec de turnul de apa plin de verdeata si ma opresc langa o cladire.  Cladirea care pare a fi un canton de cale ferata este aproape distrusa. Nu exista nici geamuri si nici usi.  Doar cativa pereti care mai de care mai crapati amintesc de o eventuala cladire.  Din nou aud acelasi suierat. Ma retrag spre peretii cladirii si scot aparatul foto pe care il am in buzunar. Se simte un curent de aer.  Asta inseamna ca trenul trece pe langa mine. Fac cateva fotografii.  Dupa ce trece trenul ma uit la ce am fotografiat. Insa ceea ce vad este doar peisajul. In poze nu apare  nici un tren.
„Imposibil doar eu am vazut trenul.” imi spun eu in gand. Merg mai departe si deodata vad un drum de pamant care traverseaza linia ferata. Doua bariere aproape distruse troneaza pasajul acela. Mai incolo vad ceva distrus care odata era un semnal de cale ferata. Spre dreapta drumul mai merge cativa metri si dispare. Spre stanga drumul se vede deslusit. Las in spate  linia ferata si urmez drumul de pamant. Nu dupa multa vreme observ primele case. „Probabil am ajuns la civilizatie” imi spun eu in gand. Merg mai departe si intr-adevar  ajung intr-o comuna. Ajung la o intersectie unde se despart cateva drumuri. Unul dintre drumuri este diferit fata de altele in sensul ca este mai lat. Ma gandesc ca aceasta este strada principala. In aceste conditii urmaresc acel drum si iata ca ma intalnesc cu un localnic. Ii spun :
– Cand veneam aici, am vazut un tren care mai apoi a disparut. Stiti cumva cateva date despre acest tren ?
Localnicul raspunse
– Tot ceea ce stiu este faptul ca linia ferata este dezafectata dar in urma cu cateva zeci de  ani pe aici treceaa un tren cu doua vagoane de pasageri si un vagon de lemne. Acel tren transporta prizonieri de razboi. Dar inainte de victoria noastra trenul a fost distrus si ramasitele trenului sunt aruncate cine stie pe unde. Ceea ce ati vazut dumneavoastra este fantoma acelui tren.
Si din vorba in vorba se lasa noapteaa. Insa localnicul fiind deosebit de prietenos  ma invita la el acasa. Imi ofera de mancare precum si un pat de odihna. Ma culc dar in nici una dintre cele doua nopti in care am stat la localnicul acela, nu am auzit nioci un suierat de locomotiva.  Stau vreo doua zile dar nu aud nici un fel de suierat de locomotiva. Insa cele doua zile trecusera repede iar in a treia zi localnicul se invoi sa ma conduca spre gara. Ma urc in caruta si in cateva minute ma aflu deja in satul alaturat unde este gara. Imi iau biletul si astept sa vina trenul. Iata ca vine trenul. Ma urc in tren si ocup locul. Localnicul sta cu privirea tinta spre tren. Aud un suierat si trenul porneste de parca nici nu se simte. las in urma gara dar ma indrept spre casa mea care este locul unde ma retrag dupa ce traiesc o aventura.

Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s