Calatoria lui Jenny


Intr-un oras mic din Germania este o zi mohorata de sfarsit de toamna. Cerul este cenusiu si ploaia marunta pune stapanire pe oras. Este ora 17:25 si se face seara.  Trotuarul este umed de atata ploaie. Stalpii de iluminat stradal raspandesc o lumina placuta. Lumina se proiecteaza pe trotuar raspandind o lumina galbena placuta. Carosabilul cu marcajele aproape sterse este umed si el. Abia se mai poate circula pentru ca este o ora de varf. De fapt strada este supraincarcata de automobile, autobuze precum si microbuze. Autobuzele sunt supraaglomerate si abia fac fata. Pentru eliberarea traficului imens de automobile mai circula si microbuze. Microbuzele si autobuzele transporta oamenii care lucreaza, catre casele lor. Temperatura este in jurul valorii de 5 grade. Dar din cauza umezelii se simt in jur de 3 grade. In aceste conditii strazile sunt pustii pentru ca  doritorii de plimbari in aer liber stau mai mult in casa. Nu se aud decat cativa caini care latra. La scoala din oras, se aude clopotelul vestiind terminarea ultimei ore de curs. Este o imbulzeala mare pe poarta scolii. Dupa iesirea pe poarta scolii, fiecare se indreapta in alta directie. Unii elevi se indreapta direct spre casa iar altii sunt in statia de autobuz. Printre acesti elevi se afla si o tanara. Poarta un hanorac gri. Gluga ii acopera capul cu parul blond. Ochii ei albastri sunt atintiti in pamant. Parca o apasa ceva. Insa ea se afla la acea ora pe strada. Numele ei este Jenny si se indreapta spre casa. Vine de la scoala. Merge ingandurata pentru ca are o situatie scolara nu tocmai buna. La cateva materii are note de patru. Are si cateva absente pentru ca ii este frica sa mai fie prezenta la unele materii. Jenny se opreste pentru cateva momente si ochii i se umplu de lacrimi. Lacrimile ei se amesteca cu picaturile de ploaie. Se teme sa nu afle tatal sau care este un om strict, fiind cadru militar. Mama sa este casnica si este mai ingaduitoare. Daca  afla tatal sau de situatia scolara, pe langa bataia de rigoare, mai avea sa fie si pedepsita. Pedepsele impuse de tatal sau uneori o obliga sa stea in casa, alteori o obliga sa stea cu nasul in carti. Fara chef de a merge mai departe, Jenny intinde piciorul si porneste mai departe. Peste cateva minute ea ajunge acasa, isi saluta mama si se duce in camera ei infestata cu postere care reprezinta diferite formatii de muzica aflate la moda. Un laptop si o imprimanta ii ocupa masa de lucru care este asezata langa fereasta. Patul este ravasit. Insa Jenny se tranti in pat  pentru ca sa se linisteasca dupa o zi grea de scoala. Treptat, pe Jenny o cuprinse o stare de liniste. Aude batai in usa camerei. Usa camerei se deschide  si mama ei intra pentru ca sa o anunte ca prietena ei cea mai buna Bridjitte este in vizita. Fetele merg in camera lui Jenny. Se asezara pe pat si incep sa depene amintiri. Muzica pusa in surdina completeaza decorul. Fetele incep sa vorbeasca despre scoala, baieti, petreceri, dans precum si diverse alte subiecte. La un moment dat, ochii lui Jenny se umplu de lacrimi. Bridjitte o intreaba :
– Jenny, ce ai patit ?
– Uite, am cateva note de patru si ma tem ca tata ma bate, ii spuse Jenny plangand.
– Nu trebuie sa iti faci probleme pentru ca tu nu esti caracterizata de notele de la scoala. Notele de fapt sunt doar niste numere. Noi le dam semnificatia, ii spuse increzatoare Bridjitte.
– Intr-un fel ai dreptate numai ca mai este si tatal meu care nu gandeste asa, ii spuse Jenny plangand.
– Uite, am ceva ce te va inveseli, ii spuse Bridjitte.Fata isi deschide geanta si scoase doua invitatii la o petrecere.
– Orice ar fi, nu trebuie sa stai izolata. Alege-ti una dintre invitatii ! ii spuse Bridjitte.
Jenny fericita, alese una dintre invitatii si o aseza intr-un raft din biblioteca ei. O conduce pe Bridjitte si se duse sa-i spuna mamei ei despre petrecerea care avea sa fie peste doua saptamani. Tocmai acum, tatal ei ajunse acasa de la serviciu. Jenny ii iese in intampinare :
– Buna tati, ce mai faci ?
– Bine, dar ia spune-mi cum a fost astazi la scoala ? o intreba tatal sau.

Jenny ii raspunse :
– Pai ce sa fie, nimic deosebit !
Jenny se duce in camera ei. Tatal ei isi scoate din buzunar telefonul mobil si da cateva telefoane. Nu trece mult timp de cand Jenny este in camera ei si se aud tropaituri. Usa camerei se deschide brusc si in camera intra nervos tatal lui Jenny. Ca la un semn al baghetei magice, isi descarca toti nervii pe Jenny :
– Am aflat ca ai cateva note de PATRU ! Asa nu ajungi sa faci nimic in viata ! Pune mana si invata pentru ca altfel te pocnesc de-ti merg fulgii !
Jenny incepe sa planga. Tatal ei tipa si mai si :
– Auzi, sa nu te aud plangand ! Mai bine pune mana si invata !
Auzind acestea, mama lui Jenny urca la ea in camera si ii spuse tatalui lui Jenny :
– De cate ori ti-am spus sa nu mai intri in camera lui Jenny ! Hai sa mergem si sa nu discutam in prezenta fiicei noastre.
Atentia tatalui ei este atrasa de ceva. Privirea i se opreste asupra invitatiei de la petrecere.
– Ce este asta ? Ia lasa-ma sa vad ! spuse tatal lui Jenny.
Jenny incearca sa se impotriveasca dar tatal sau o lua de par si o trase la o parte.
Pune mana pe invitatie si o rupse.
– Acum nu mai poti sa te duci la petrecere ! ii spuse tatal sau trantind usa camerei si aruncand bucatelele de hartie pe jos. Jenny nu se opreste din plans. Plange vreo doua ore si prin minte ii fulgera un gand :
„Lasa ca plec eu pentru ca aici nu mai pot sta. Cine stie daca nu am sa raman singura pe veci. Nu imi place de mine ! Dar ce fac cu mama mea ?”
Peste cateva ore, fata se imbraca intr-o pereche de blugi cu taieturi, transfera muzica favorita in MP3 playerul propriu. Isi cauta rucsacul ei favorit in dulap, si-l umple cu hainele ei favorite. Isi indesa incarcatorul telefonului mobil. In buzunar isi pune telefonul mobil precum si MP3 playerul. Isi ia toate economiile si coboara incet pe scari. In casa este liniste totala. Parintii ei dorm dusi. Jenny rupse o foaie de hartie din caiet si scrise un bilet mamei ei :
„Am plecat pentru totdeauna ! Jenny”
Lasase biletul pe masa din sufragerie, se incalta cu o pereche de adidasi, se imbraca cu o geaca de piele, isi ia cheile si iese din casa. Se indreapta spre o statie de taxi si cere taximetristului sa o duca la gara. Fata ajunge drept la casa de bilete si cere un bilet pana la Munchen. Jenny achita costul biletului iar in asteptarea trenului se duce la un chiosc pentru ca sa-si cumpere o sticla cu apa. Gara este plina de aurolaci. Fata se sperie putin dar amintindu-si de ceea ce sufera acasa isi spuse : „Oricum nu poate fi mai rau ca acasa”. Aude in difuzoare faptul ca trenul cu destinatia Munchen soseste la peronul 3. Jenny se duce pe peron pentru a astepta trenul.   Soseste trenul.  Fata cauta vagonul si se urca in tren. Gaseste un compartiment gol si se instaleaza inauntru. Fata isi scoate MP3 Playerul, isi pune castile in urechi si da drumul la o melodie. Nici nu simte faptul ca trenul porneste. Afara este noapte. Ici-colo cate o lumina defileaza prin fata ferestrei compartimentului. Jenny adoarme si se lasa cuprinsa de vis. Aude oameni vorbind de faptul ca trenul se apropie de Munchen. Jenny se desteapta, isi ia bagajul de pe suport si se indreapta spre usa. Se aude un scartait prelung si trenul se opreste.  Jenny coboara din tren. Se indreapta catre cladirea garii. Scaldata in lumina, gara este ca un loc din tara lui Mos Craciun. Jenny isi priveste ceasul. Este ora 4:00 dimineata. Ca sa mai treaca timpul, Jenny se duce in sala de asteptare. Insa in sala de asteptare intra cativa aurolaci care o vad pe Jenny singura. O intreaba :
– Singurica, singurica ?
Jenny reuseste sa iasa din sala de asteptare si se gandeste sa se duca la politia garii. Insa nu o urmareste nimeni. „Probabil sala de asteptare este adapostul aurolacilor” isi spune fata. Jenny se indreapta la bufetul garii pentru ca i se face foame. Comanda ceva de mancare. Fata cauta o masa libera, se aseaza si incepe sa savureze mancarea. In gara ajunge un baiat. Jenny nu baga de seama acest lucru. Baiatul merge la casele de bilete dar se razgandeste si ajunge la bufetul garii. Fata se uita fix la el. Baiatul vine la masa fetei si intreaba daca este un scaun liber. Fata da din cap in semn afirmativ. Baiatul se aseaza. Nu trec decat cateva minute si baiatul incepe :
– Buna !
Jenny nu spune nimic. Baiatul isi da seama ca ceva nu este in regula :
– Pari cam suparata, spune el.
– Spune-mi ce te apasa ca poate te pot ajuta.
Jenny nu spusese nimic. Doua siruri de lacrimi i se ivesc din ochi si i se preling pe obrajii ei. Baiatul se ridica de la masa, ia un servetel si se duce drept la Jenny. Ii sterge lacrimile si Jenny se uita fix la el. Baiatul intinde mana si spune :
– Pe mine ma cheama Andrew.
Mirata de indrazneala lui Andrew, Jenny intinse si dadu mana cu el :
– Pe mine ma cheama Jenny.
Andrew se duse la bufet. Comanda ceva de mancare si se intoarce la masa lui Jenny.
– Dar de ce esti trista ? o intreba Andrew
– M-am certat urat de tot cu tatal meu si imi pare rau ca am lasat-o pe mama singura.
– Care este motivul pentru care te-ai certat cu tatal tau?
– Andrew, uite despre ce este vorba :  am luat cateva note mici la scoala. Adevarul este ca nici eu nu prea am invatat dar partea mai rea este faptul ca a ras clasa de mine. Nu stiu cum a aflat tata, dar el m-a tras de par si mi-a dat si doua palme, spuse Jenny.
– Probabil ai plecat de acasa pentru ca numai suporti sa te certi cu tatal tau, spuse Andrew.
– Da, asa este dar mama este singura persoana care ma intelege.
Andrew se gandeste si intr-un final spune :
– Pentru ca tot ai venit pana aici, vino la mine acasa. Eu stau deocamdata singur pentru ca parintii mei sunt plecati pentru cateva saptamani.
Inca vorbind, Andrew o ia de mana pe Jenny si se duc la statia de taxiuri. Se urca in primul taxi iar peste cateva momente ajung la o vila.
– Aici locuiesc eu, spune Andrew.
Intra inauntru iar Andrew o intreba pe Jenny :
– Jenny, nu vrei sa te odihnesti ?  Stiu ca ai venit cu trenul si conditiile de dormit in tren nu sunt bune.
– Sigur ca vreau sa ma odihnesc, raspunse fata.
Andrew aranjeaza putin canapeaua din sufragerie si ii spune lui Jenny :
– Te poti intinde aici. Nimeni nu iti face nici un rau.
Jenny se intinde si adoarme de indata. Trece ziua si vine noaptea. Jenny nu poate sa se trezeasca si doarme in continuare. Astfel trec cateva ore.  Abia a treia zi dupa rasaritul soarelui, Jenny schiteaza o tentativa de trezire. Dar adoarme din nou pentru cateva minute.  Soarele isi trimite razele in casa lui Andrew. Jenny se trezeste si binecuvanteaza soarele pentru ca ii face ziua mai frumoasa.  Jenny face un dus si se intalneste cu Andrew in bucatarie. Andrew pregateste micul dejun iar dupa ce mananca, Andrew, o ia de mana pe Jenny si o duce in oras. Jenny devenise mirata de faptul ca mai exista inca locuri pe care ea nu le cunoaste. In ea se trezeste o imensa pofta de viata. Andrew alege un local de tip fast-food pentru ca in asemenea localuri nu exista ospatari. Se duc impreuna la o masa mai retrasa. Andrew o lasa pe Jenny la masa si se duce sa comande ceva. Insa in timpul acela Jenny se simte usor ametita. Incepe sa respire mai profund. Nu trece mult timp si fata schiteaza primul zambet natural. Se intoarce Andrew cu comanda. Pentru prima data Jenny se simte mai bine. Simte ca trebuie sa spuna ceva. Dar o retine ceva. Andrew este nevoit sa inceapa el conversatia. Jenny mananca cu pofta si nu-si lua privirile de la Andrew. Andrew isi propune sa-i schimbe look-ul.
Perechea ajunge intr-un magazin. Andrew ii cumpara lui Jenny cateva haine si nu se satura sa o priveasca cum i se schimba look-ul. Perechea ajunge acasa pentru ca in seara aceea sa se duca la un club dragut. Dupa ce incing impreuna ringul de dans, se intorc impreuna acasa si se culca fericiti. Insa peste cateva zile, Andrew primeste un telefon. Sunt parintii lui Andrew :
– Sunt la aeroport impreuna cu tatal meu. Venim mai devreme acasa.
Andrew ramane blocat. Reuseste totusi sa spuna :
– Mama, stii, sunt cu o fata.
Jenny aude conversatia si vrea sa-si ia bagajele. Andrew o intreaba :
– Jenny, unde vrei sa pleci ?
– Plec inapoi in orasul meu. Nu vreau sa te deranjez pentru ca vin parintii tai.
Andrew ii spuse :
– Nu ma deranjezi ! lasa ca vorbesc eu cu parintii mei.
Nici nu spuse bine aceste cuvinte si usa se deschise. In prag se ivira doi batrani incovoiati care abia isi duc zilele. O privesc pe Jenny si stramba putin din nas. Andrew le spune parintilor sai ca are grija de Jenny si o face sa se simta bine. Parintii lui Andrew sunt fericiti pentru ca fiul lor evolueaza pe zi ce trece. Nu trece mult timp si Jenny se duce la scoala in Munchen. Situatia ei scolara se imbunatateste considerabil. Profesorii vorbesc intre ei :
– Sa stiti ca eleva Jenny mai are putin si ajunge printre primele la matematica.
– Da, si la materia mea, eleva Jenny este prima din clasa.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s