Aventuri in viitor


Este o zi obisnuita de sfarsit de martie din anul 5650. Orasul Omikron este scaldat in razele soarelui. Cladirile din otel si sticla fumurie afiseaza asemenea unor monitoare gigant cerul de un albastru nesfarsit. Ici-colo cate un nor alb ca si cum este de vata se afla pe cer si arata ca un portal catre o alta dimensiune. Fantanile susura vesel iar termometrele aflate pretutindeni afiseaza cu caractere verzi temperatura de 25 grade Celsius. Cladirile sunt brazdate de reclame care dau impresia unui parc publicitar. In parcurile publice troneaza multe panouri cu reclame. Se face reclama atat la ultimele tipuri de MP3 playere, laptopuri cu comanda vocala cat si la autoturisme. Fiecare dintre aceste reclame imbie trecatorii ca sa-si lase banii munciti cu greu si sa intre in posesia acestor bunuri. Spre iesirea din Omikron se intinde zona industriala. Centrala electrica nucleara asigura curentul necesar fiecarui locuitor al acestui oras. Langa centrala se intind intreprinderile nepoluante, intreprinderi care asigura locurile de munca fiecarui locuitor al orasului Omikron. Drumurile care leaga zona industriala de zona de locuinte sunt presarate cu stalpi pe care sunt montate panouri care afiseaza diferite mesaje. Unul dintre stalpi are un afis publicitar pe care scrie : „ANUL 5000, ANUL PROSPERITATII”. Insa undeva in mijlocul zonei industriale, langa un parc care gazduieste statuia primului primar al orasului Omikron,  se afla o cladire al carui varf  se lupta sa strapunga albastrul infinit al cerului. Plina de otel si sticla si brazdata cu aparate de aer conditionat care ii dau un aer aparte, cladirea pare o institutie importanta. In fata intrarii principale se afla un catarg inalt de doi metri. Pe catarg se afla un steag pe fond alb cu un desen format din linii negre care flutura in bataia vantului. In aceasta cladire nu functioneaza sediul vreunei organizatii guvernamentale si nici parlamentul. Dar monumentul din fata cladirii informeaza ca in aceasta cladire functioneaza un  laborator de genetica. Soseaua gri desparte cladirea aceea de 300 de etaje de parcul din apropiere. Parcul apartine intregii zone industriale. Cativa stalpi care au camere video supravegheaza intrarea principala. Ascensoarele cu care este prevazuta cladirea pot urca pana la etajul 300 doar in cateva minute. Dar la etajul 250 sunt atelierele de reparatii echipamente. Dar intr-una din incaperi se afla biroul de programare microcontrollere. Mobilierul este format dintr-un birou pe care troneaza un PC cu monitorul peste unitatea centrala. Tastatura, mouse-ul precum si programatorul de microcontrollere sunt si ele prezente. Mai este prezent si un telefon fix folosit pentru a comunica in interiorul laboratorului. Aici isi desfasoara activitatea un tanar in varsta de 25 de ani de profesie inginer electronist. Halatul albastru pe care il poarta aduce a muncitor lacatus. Dar insa ecusonul din pieptul sau ne dovedeste ca este inginer electronist. Numele sau este Bryan. Fata sa palida se asorteaza perfect cu lumina albastrie data de monitorul PC-ului sau. Tanarul se aseaza la biroul sau, vrea sa lucreze ceva dar se scoala intr-un mod mecanic si se plimba prin birou. Totusi nu poate sa iasa din birou de teama de a nu fi observat de catre patron. In cazul in care patronul il observa, acesta avea dreptul sa-l concedieze pe Bryan.  In ultima vreme software-urile echipamentelor folosite au fost modificate pentru a se imbunatati functionarea si Bryan fusese nevoit sa lucreze fara pauza. Rezultatul acestei actiuni se soldeaza cu un stress foarte puternic incat Bryan nu mai putea nici macar sa doarma. Bryan este nevoit sa doarma cu capul asezat pe birou. Ceasul electronic din biroul sau parca merge cu incetinitorul. Zgomotul de fond din birou este asigurat de zumzetul ventilatorului din PC-ul sau. Insa  deodata sunetul scurt al telefonului din biroul sau sparge linistea din birou. Bryan tresare si ridica receptorul :
– Da ? spuse Bryan cu o voce obosita.
Ca raspuns, in receptor se aude doar un fasait. Iar in cele din urma se aude un sunet intrerupt. Bryan puse receptorul in furca.”Mi so fi parut” isi spune el. Asteapta ce asteapta si pana la urma isi lasa capul greu pe birou. Vrea sa adoarma dar il trezeste soneria insistenta si patrunzatoare a  telefonului. Bryan se destepta si ridica receptorul.
-Da ? intreba Bryan cu o voce plictisita.
– Bryan, hai sa mergem la masa pentru ca este pauza de masa, se aude vocea unui coleg
– Bine, vin indata, spuse Bryan si puse receptorul telefonului in furca.
Bryan sta un moment pe scaun si incearca sa-si imagineze ca pluteste. Cat de cat reuseste dar isi aduce aminte de invitatia colegului si isi lasa halatul in cuier. Isi ia ecusonul pe care il agata de un snur si inchide usa biroului sau. Se indreapta spre unul din cele douazeci de ascensoare. Cu mana obosita apasa pe butonul de apel. Cu un clinchet, ascensorul ajunge la etajul 250. Bryan intra in ascensorul argintiu plin de oglinzi si lumini care aduc a lumina zilei. Deasupra butoanelor de comanda se afla un afisaj care indica numele etajului precum si un difuzor. Din difuzor se aude o voce feminina : „Bine ati venit in ziua aceasta minunata”. Bryan intra in ascensor si apasa pe butonul care indica etajul 280. Ca raspuns, usile se inchid cu zgomot, se aude o melodie si cand se termina melodia ascensorul porneste. Peste cateva momente, ascensorul ajunge in apropierea etajului 280. O voce feminina se aude in difuzor „Bine ati venit la nivelul 280. Este zona bufetelor, cafenelelor, restaurantelor si cluburilor”.Imediat ascensorul franeaza, se aude un clinchet si se deschid usile. Aici se afla bufetele, cafenelele, cluburile precum si zona cu mancare. Muzica in surdina si lumina albastra parca te indeamna sa petreci cateva clipe minunate. Dar Bryan se intalneste cu colegul sau si se indreapta spre zona cu mancare. Aici sunt amplasate becuri cu halogen care fac o lumina asemanatoare cu lumina zilei. Amandoi se indreapta spre pult si isi comanda un meniu compus din ciorba si felul doi. Cei doi isi iau mancarea, ocolesc sala de mese de dimensiunile unui teren de fotbal si se aseaza la o masa.  Incep ei sa savureze mancarea iar cand aproape sa termine,  colegul il  observa pe Bryan si, ii vede fata palida :
– Bryan, ti-e rau ?
– Sunt nedormit si intr-adevar imi este putin cam rau, raspunde Bryan
– Nu cumva vrei sa pleci si sa te odihnesti ? il intreaba colegul sau.
– Mi-e frica sa fac drumul asta inapoi,  raspunse Bryan
– Stai linistit, ii spune colegul. Eu sunt cu masina si in plus de pot lasa langa casa ta. Ce parere ai ?
– Da, suna bine,  spune Bryan. Hai sa mergem !
Bryan si colegul sau ajung la un  ascensor. Colegul sau da comana ascensorului sa coboare la nivelul -1. Se aude un clinchet, o melodie si ascensorul porneste. Afisajul care indica etajele afiseaza cifele una dupa alta. Cand ascensorul este aproape de nivelul -1, o voce feminina se aude in difuzor : „Nivel -1. Zona parcarilor”. Ascensorul franeaza,  usile se deschid iar parcarea populata cu panouri de mesaje variabile si lumini parca il fac pe Bryan si pe colegul acestuia sa se simta in alta lume. Bryan si colegul sau merg prin parcare si ajung la un autovehicul. Culoarea argintie precum si diferitele modele rosii il fac pe Bryan sa creada ca este un vehicul de curse. Dar este chiar autovehiculul  colegului lui Bryan. Colegul lui Bryan scoase o telecomanda din buzunar si apasa pe un buton. Se aude un zgomot asemanator unui balon dezumflat si portierele se deschid  Interiorul autovehiculului parca dintr-o imitatie de lemn ii primeste calduros pe cei doi colegi.Afisajele in toate culorile curcubeului afiseaza diferite culori ca un univers de cazinouri. O voce se aude : „Bine ati venit. Va rugam introduceti cheia apartamentului sau selectati detaliile traseului”. In aceste conditii Bryan introduce cheia apartamentului sau. Pe afisaj apare scris cu verde mesajul : „Loading route data…”.Un cerc care se roteste arata faptul ca software-ul este functional. Iata ca ruta este creeata. Din nou linistea este tulburata de vocea care anunta : „Ruta creeata. Va rugam scoateti cheia”. Bryan scoate cheia. Dar de-abia facuse acest lucru caci usile se inchid si autovehiculul porneste ca gandul spre apartamentul lui Bryan.  Autovehiculul face cateva depasiri si cateva curbe iar intr-un final  autovehiculul opreste  in fata blocului unde locuieste Bryan. Colegul lui Bryan actioneaza butonul pentru deschiderea portierelor iar Bryan se imbratiseaza cu colegul. Tanarul coboara din autovehicul si se indreapta spre bloc. Bryan se opreste in fata intrarii. Usile se deschid, Bryan intra iar usile se inchid in urma sa. Bryan se afla intr-un hol care miroase a saracie. Aici  se afla patru ascensoare. Tanarul se indreapta  spre unul dintre ascensoare. Apasa pe un buton iar usile ascensorului se deschid, Un aer vechi il intampina pe Bryan care introduce cheia in locasul specializat. Usile ascensorului se inchid si ascensorul porneste  transportandu-l pe Bryan exact la apartamentul sau. Ajunge in living. Terariul al carui locatar este un cameleon il intampina pe Bryan cu un „Bun venit acasa”. Bryan se simte ametit de atata oboseala. Trece prin bucatarie, fara nici o pofta de mancare si ajunge in dormitor. Este atat de obosit asa ca Bryan se tranteste pe pat. Il fura somnul. Trece ziua dar Bryan doarme. Abia spre miezul noptii se trezeste Bryan. Merse pana in bucatarie unde isi pregateste ceva de mancare. Ajunge sa manance si Bryan reveni in dormitor. Se culca si nu se trezi decat a doua zi pe la pranz. Trezindu-se Bryan isi aduce aminte ca mai are si servici. Neputand sa ajunga,  isi suna colegul si ii spune ca vrea sa-si ia concediu :
– Cererea o completez atunci cand ma intorc, spune Bryan.
– Ok, ii spune colegul si inchise telefonul.
Bryan se simte ingrozitor. Ce putea sa faca ? Ii strafulgera un gand. Bryan isi ia telefonul si formeaza un numar. Telefoneaza psihologului sau. Se aude o piuitura iar apoi cateva sunete. O voce raspunde :
– Alo, da ?
– Buna ziua domnu psiholog, spuse Bryan
– Cu ce va pot ajuta, spuse psihologul
– Sunt foarte stressat si nu pot dormi noaptea. Iar acum ma simt super agitat, spuse Bryan.
Psihologul se gandi ce se gandi iar apoi spuse :
– Alta solutie nu aveti decat sa faceti o calatorie lunga. Va pot propune sa mergeti in jurul lumii. In acest mod va  veti revigora si va veti simti mult mai bine, spuse psihologul si inchise telefonul.
Bryan porneste smart TV-ul, acceseaza aplicatia pentru mersul trenurilor. Iata ca pe ecran apare harta unde se hotaraste asupra destinatiei. Avand destinatia selectata, Bryan cauta cateva informatii despre destinatie. Astfel tanarul afla ca aceasta destinatie este  o statiune renumita pentru relaxare. „Tocmai ce caut eu” isi spune Bryan. Tanarul se hotaraste asupra unui tren de noapte. Scotand un oftat suficient de sonor,  Bryan isi pregateste bagajul care consta din  : sapun, pasta si perie de dinti, cateva haine si o pijama. Bagajul fiind facut, Bryan se culca cu gandul sa plece a doua zi spre seara. A doua zi pe dupa amiaza Bryan  iese din casa. Ajunge in fata blocului. Soarele isi trimite caldura sa asupra tuturor fantanilor precum si a fiintelor vii. Soseaua este populata cu autovehicule si autobuze zburatoare. Tanarul se indreapta catre statia de autobuz acoperita cu geamuri de sticla. Cele cateva banci pe care se odihnesc oamenii sunt pustii. Bryan mai mult se prabusi decat se aseza pe o banca si incepe sa astepte autobuzul. Are nevoie de autobuzul care are traseul catre gara.  Nu trece mult timp si un autobuz zburator de culoare rosie si intesat de panouri de mesaje isi face aparitia in statie. Il intreaba pe sofer daca autobuzul merge spre gara iar soferul ii raspunse ca da. In aceste conditii, tanarul isi ia bagajul si se urca in autobuz. Fiind populat destul de putin, Bryan se aseaza pe un loc pe care il vede liber. Capul il strange de parca este prins intr-o menghina. Peste cateva statii, autobuzul opreste in fata garii. Bryan coboara din autobuz si intra in cladirea garii. Cladirea garii fiind un amestec intre arthitectura veche si noua este populata cu foarte multi oameni. Unii asteapta trenurile, altii asteapta pe alti oameni iar altii pur si simplu vin pentru a vizita gara.  Bryan nu pierde timpul si se indreapta spre casele de bilete. La ghiseul stramt, dotat cu microfon, Bryan cere un bilet pentru statiunea renumita. Casiera ii intinde biletul. Bryan il ia si se indreapta spre un panou de informare. Astfel tanarul afla ca mai are cateva ore pana vine trenul. Aceste ore si le petrece  intr-o cafenea savurand cafeaua cu boabe alese. Cu un ochi se uita la panoul de afisaj. Timpul trece si dupa cateva reimprospatari,  literele portocalii ale panoului afiseaza numarul trenului pe care Bryan trebuie sa il ia. Asa afla Bryan si numarul liniei la care vine trenul. Astfel tanarul isi ia bagajul si se indreapta spre trotuarul rulant care il duce direct la peron. Peronul fiind presarat cu reclame si ceasuri. Cateva jardiniere cu flori mov insufletesc atmosfera In asteptarea trenului, tanarul se aseaza pe o banca. Aerul racoros al serii ii face bine. Asta inseamna ca  usor, usor, Bryan isi mai revine din amorteala. Mai trec cateva momente si se aud niste zgomote. Intr-adevar in zare se vede un punct mic care creste incet, incet. Se contureaza in forma unui monstru de fier ce se apropie incet-incet de gara. Cu un scartait asurzitor trenul opreste. Tanarul se ridica de pe banga si merge in lungul trenului cautand vagonul. Acesta  este primul vagon de dupa locomotiva. Bryan se urca in vagon si isi cauta locul. Locul sau confortabil este exact  la fereastra. Forfota de pe peron parca s-a mai potolit. Interiorul trenului, presarat cu monitoare si scaune cu masaj parca te imbie sa te simti bine. Iata ca pe monitorul din fata lui Bryan se deruleaza un film. Timpul trece foarte incet. Secundele ceasului aflat in tren parca trec cu incetinitorul. Se apropie momentul plecarii. Un suierat ascutit sparge monotonia asteptarii. Se simte o mica zmucitura si trenul porneste. Incet-incet trenul paraseste cladirea garii si se pierde undeva in zare. Insa la fereastra trenului, Bryan vede cateva institutii, iar apoi vede o padure. Curand trenul iese din padure si altceva nu se poate vedea decat un camp verde. Bryan isi muta privirea prin interiorul trenului. Unii pasageri dorm iar altii citesc diferite publicatii. La un moment dat apare controlorul :
– Biletele la control, va rog !
Bryan intinde biletul sau controlorului. Cu un instrument special, controlorul perforeaza biletul si i-l da inapoi lui Bryan. In clipa aceasta trenul prinde putina viteza. Bryan vede cateva ferme de animale. Insa iata ca apare o cladire abandonata. Caramizile stau iesite iar prin gaurile unde o data erau ferestrele si usa, vantul bate scotand sunete sinistre. Insa trenul ajunge la un macaz. Ca un facut, trenul isi schimba directia. Probabil cineva pusese macazul pe directia gresita. Dar Bryan nu isi bate capul prea mult. „Probabil asta este traseul”, se gandeste el. Peste cateva momente, prin fata ferestrei se zaresc muntii. Pietrele legate cu plasa, izvoarele si potecile alcatuiesc peisajul salbatic pe care trenul, un adevarat monstru de fier il strabate. In interiorul trenului lumina devine din ce in ce mai slaba. Trenul intra intr-un  tunel. Viteza trenului este din ce in ce mai mica iar la un moment dat se simte o leganatura ca si cum trenul intra intr-o curba. Luminile cu halogen lumineaza interiorul trenului ca ziua dar pe fereastra nu se vede nimic pentru ca este intuneric. Bryan nu are de ales decat sa asculte zgomotele. Probabil trenul trece printr-o deschizatura secreta din interiorul tunelului. O poarta se tranti in urma trecerii trenului. Pe fereastra trenului, Bryan poate observa multiplele bucati de aur care defileaza prin fata trenului. Insa la un moment dat linia de tren se termina. Cu un scartait prelung trenul se opreste. Bryan isi spune ca nu mai are rost sa stea in tren si ca trebuie sa coboare. Cobori din tren si ramase mirat. Dintre toate vagoanele, nu mai ramasese decat vagonul sau. Se urca din nou sa vada pe ceilalti pasageri. Dar nu avusese ce sa vada pentru ca pasagerii sunt lesinati. Asadar Bryan este singurul care ramasa teafar ! Tanarul isi ia bagajul, coboara si porneste  in lungul liniei terminate.  Se departeaza destul de mult de tren si  se minuneaza de toate bucatile de aur care sunt acolo. Insa lui Bryan nu ii trebuie aurul. La un moment dar porneste un tunel in fata sa. Bryan nu are de ales decat  sa intre si sa urmeze tunelul sapat  in stanca. O poarta metalica se tranteste in spatele sau. Este prizonier. Bryan merge mai departe.  Printre peretii tunelului se pot zari bucati de aur. Bryan se minuneaza de cele vazute acolo. Luminile care inunda tunelul te fac sa-ti amintesti ca te afli intr-un loc construit de mana omului. Insa Bryan nu vazu nici tipenie de om. Continua sa mearga prin tunel iar la un moment dat apare  o poarta rotunda incastrata in piatra. „Se pare ca aceasta poarta este montata de maini omenesti ! ” isi spune Bryan. Poarta, de culoare galben auriu sta inchisa. Probabil este un loc care nu se vrea vizitat. Insa rotindu-si privirea, Bryan descopera o inscriptie sapata in piatra aflata in partea de sus a portii. Iar in dreapta portii, Bryan descopera o cutie cu piese care au diferite simboluri. Bryan se uita din nou la inscriptia sapata in piatra. Citi cele ce urmeaza :  „Prima este cea ce ti-a dat viata, urmatoarea inseamna cresterea, apoi urmeaza transformarea”. Probabil aceasta este cheia deschiderii portii.  Bryan se hotaraste sa incerce. Incearca o data, incearca de doua ori, incearca a o suta oara si intr-adevar  tanarul reuseste sa portiveasca piesele in ordinea corecta. Se aude un zgomot surd iar poarta care pana acum era inchisa, se dadu la o parte. Un fum innecacios isi face loc prin poarta si se risipeste lasand o gaura neagra. Bryan trece prin aceasta gaura, face cativa pasi si i se infatiseaza niste trepte de lemn. Facliile aprinse parca cu focul vesnic, asezate la o inaltime considerabila, lumineaza drumul. Bryan se hotaraste sa coboare treptele si dupa douazeci de trepte intra intr-o alta incapere. Un perete de marmura se tranteste cu zgomot in urma lui Bryan, facandu-l prizonier in incaperea aceea. Bryan isi roteste privirea prin incapere. Probabil acea incapere fusese odata sufragerie. Peretii ornamentati frumos sunt gazdele unor tablouri aproape sterse. Bancile de piatra asezate in jurul unei statui de piatra, aduc a piata publica. Bryan isi fizeaza privirea asupra statuii aflata in mijlocul incaperii. Statuia creeata din piatra pe care se pusese amprenta timpului reprezinta un vanator. Intr-una din maini statuia avea o sulita metalica in stare buna. Bryan isi face avant si se prinde de sulita. Imediat sulita se lasa si se aude un zgomot surd de parca se freaca doua pietre.  Iata ca peretele din spatele incaperii se deschide aratand  calea catre un pasaj secret. Bryan intra prin deschizatura si intra intr-un tunel prevazut cu o bolta zidita. Flacarile provenite de la facliile asezate in stanga si in dreapta arata drumul. Bryan merge de-a lungul culoarului. La un moment dat Bryan se afla la o rascruce. Se despart doua tunele. Unul dintre tunele arata stanga iar celalalt spre dreapta. Bryan se afla intr-o mare dilema. Pe care tunel sa mearga ? Isi spune sa mearga prin tunelul din partea stanga. Insa dupa cativa metri tunelul este astupat cu un zid de pietre. Explorarea spre stanga luase sfarsit.”Probabil este o zona dezafectata” se gandeste Bryan si se intoarce pornind spre tunelul din dreapta. Lua o faclie din perete pentru a-si lumina drumul. Tunelul urmeaza cateva cotituri. Inca o cotitura si Bryan se afla intr-o incapere. Forma incaperii este de un imens stadion prevazut cu tribune si peluze iar in locul unde se afla terenul de joc troneaza un imens joc de sah. Cateva reclame se afla pe mantinela inca in buna stare. Ceva care seamana a ecran se afla langa o tribuna. Insa deodata ecranul incepe sa clipeasca si afiseaza cu litere verzi : „Castiga si poti pleca de aici”. Pe Bryan il macina intrebarea : „Oare cu cine joc ?” Dar pana sa gaseasca raspunsul la aceasta intrebare, usa pe care intrase Bryan se inchide. „Acum ori niciodata” isi spune Bryan tocmai cand pe monitor apare numaratoarea inversa. Cand numaratoarea ajunge la zero, incaperea este dominata de un frig de parca locul este un frigider gigantic. Apare o fantoma transparenta de un alb laptos care se aseaza la masa de sah alegand piesele negre. Asta inseamna ca Bryan joaca cu piesele albe. Partida pare echilibrata insa la un moment dat Bryan da dovada de inspiratie si reuseste sa aduca avantajul asupra sa. Intr-adevar urmara alte cateva mutari si regele negru este facut mat. Cateva fulgere venite din senin distrug tabla de sah si iata ca se deschide o usa prin tribuna si alta la mantinela. Astfel Bryan iese de pe teren si trece prin usa deschisa. Lampile cu halogen lumineaza calea facand-o sa para scaldata in lumina zilei. Se vazu o scara de lemn. Bryan hotari sa urce pe scara. Tanarul ajunge intr-o incapere plina de butoaie care sunt asezate atat in partea stanga cat si in partea dreapta. Bryan strabate incaperea si ajunge langa o usa. „Oare ce se afla dincolo de aceasta usa ?” se intreaba el. Cum nu are de ales, Bryan deschide usa si se pomeneste in fata unor scari de beton. Tanarul urca treptele si se pomeneste intr-o incapere decorata cu faianta alba si cu brauri din aur. Un aragaz in functiune se afla in mijlocul incaperii iar in partea stanga se afla o masa. Cateva oale se afla pe aragaz. Bryan isi spune ca in sfarsit a ajuns la civilizatie. Peste cateva momente se deschide o usa si isi face aparitia bucatarul, un om de vreo 28 de ani cu inaltime medie si ochi verzi. Cand privirea bucatarului se intalni cu privirea lui Bryan, bucatarul puse mana pe un cutit de bucatarie si se repezi la Bryan sa-l omoare. Dar vazandul pe Bryan, bucatarul scapa cutitul si se aseaza pe jos langa Bryan :
– Ce cauti aici ? il intreba bucatarul.
– Nu stiu cum am ajuns aici raspunse Bryan si incepe sa povesteasca cum a trecut prin toate intamplarile.
– Hai sa mergem la mine acasa, ii spuse bucatarul
– Acum tot nu am unde sa dorm asa ca vin la tine acasa, spuse si Bryan.
Bryan isi ia geanta si porneste pe urmele bucatarului. Nu peste multa vreme ajung la bucatarul acasa. Bucatarul ii spune lui Bryan :
– Uite ne-am intalnit si nici macar nu am facut cunostiinta. Pe mine ma cheama Jim, spuse bucatarul intinzand mana
Bryan intinde si el mana spunand :
– Pe mine ma cheama Bryan.
Jim pregateste masa servindu-l pe Bryan cu o ciorba buna precum si cu o mancare la fel de buna. Bryan mananca cu mare pofta pentru ca nu mancase de cateva zile. Dupa ce mananca, Bryan se uita prin casa modesta a bucatarului. Pe o masuta zari cinci carafe in care se afla un fum albastriu. „Probabil este un decor” isi spuse Bryan si se roaga de Jim sa-i dea un pat de odihna. Jim il conduse pe Bryan in dormitor. Bryan se schimba, se aseza in pat si adormi de indata. A doua zi de dimineata, Jim intra in dormitor pentru a-i da desteptarea lui Bryan. Bryan se desteapta vioi si il urma pe Jim. Jim il duce pe Bryan la o masuta mica de lemn. Pe masuta se afla o fata de masa. Desenele de pe fata de masa seamana a harta. La o privire mai atenta, Bryan descopera ca intr-adevar este o harta. Bryan isi impacheteaza geanta, isi ia ramas bun de la Jim si porneste urmarind harta. Drumul il scoate pe Bryan la o casa mica si darapanata. Acoperisul cu tigle lipsa precum si geamurile negre arata ca acea casa este parasita de secole. „Oare ce vrea sa insemne casa aceasta ?” isi spune Bryan. Cerceteaza casa pe toate partile si intr-un final Bryan descopera o usa de lemn care este descuiata. Cum incepuse sa se arate amurgul, Bryan se hotaraste sa intre in casa. Bryan gasi o lumanare pe care o aprinse si astfel incepe sa exploreze intreaga casa. Trece de o biblioteca plina ochi cu carti si se pomeneste intr-un hol. Trei usi sunt incuiate iar cea de-a patra usa este descuiata. Bryan intra pe usa si se pomeneste intr-o camera simpla. Un singur pat se afla in partea stanga a camerei iar in partea dreapta se afla o masa. Langa peretele din spatele incaperii, perete scorojit de amprenta timpului se afla un tron de piatra iar pe tron se afla o statuie toto din piatra. Statuia reprezinta o fecioara. Tinand lumanarea pentru a lumina zona, Bryan se apropie de masa. Privirea ii este atrasa de o carte. Curios, Bryan deschide cartea. Cartea isi intoarce paginile si ajunge la o pagina. Bryan citeste cele ce urmeaza : „Cine reuseste sa petreaca o noapte alaturi de statuie, desface blestemul acestui loc. Dar trebuie sa se hotarasca inainte de a auzi cele trei batai de gong”. Aproape ii ingheata sangele lui Bryan care ramane paralizat neindraznind sa faca nici o miscare. Cand isi vine putin in fire, isi spune : „Oricum nu mai am nimic de pierdut” si se aseaza pe un scaun care se afla acolo.  Abia reuseste sa se aseze si aude trei batai de gong. Usa de la intrare se inchide iar Bryan se afla prins in aceasta camera. Oboseala i se citeste pe fata. Bryan vrea sa se intinda dar nu poate nici macar sa atipeasca. Din pereti incep sa iasa fantome care vor sa-l inghita pe Bryan. Dar Bryan rasfoieste cartea pana ce gaseste cateva citate. Citeste unul dintre ele. Globuri de foc apar in toata incaperea iar apoi Bryan cade intr-o moleseala. Abia face cativa pasi si se tranteste in pat si adormi pe data.  Cand se trezeste, Bryan este uimit de ceea ce vede. Soarele rasarise de mult iar camera este dotata cu ultimele tehnologii. Usa camerei se deschide si apare o fata cu parul mov, ochi albastri si varsta in jur de 27 de ani. Inelele de pe degetele ei straluceau de-ti luau ochii. Bryan crede ca este inca adormit dar se uita in oglinda si vede ca este treaz de-a binelea. Fata se aseaza langa Bryan si il intreaba :
– Cum ai dormit ?
– Foarte bine, raspunde Bryan.
– Uite, inca nu am facut cunostiinta. Fata intinse mana si spuse :
– Pe mine ma cheama Maya
Bryan da mana cu fata si spune :
– Pe mine ma cheama Bryan.
Maya il ia de mana pe Bryan si se indreapta spre ascensoare. Coboara in fata casei care nu mai este o casa darapanata ci un bloc de toata frumusetea. Maya cheama un taxi si il programeaza sa ajunga intr-un parc. Bryan si cu Maya se urca in taxi si taxiul porneste. Peste cateva minute ajunge intr-un parc. Maya si cu Bryan pornesc impreuna pe o alee presarata cu multe fantani muzicale. Jocurile apei fac ca fantanile sa fie foarte atractive. Monitoarele amplasate pe stalpi se bat in a oferi cat mai multa informatie. Maya cu Bryan se aseaza pe o pajiste. Maya il intreaba pe Bryan :
– Bryan vrei sa fii sotul meu ?
Bryan se gandeste putin, tusi si spuse :
– Sigur ca da ! Dar tu Maya, vrei sa devii sotia mea ?
Maya nu sta prea mult pe ganduri si ii raspunde :
– Sigur ca da !
Bryan o ia de mana pe Maya, comanda un taxi si il programeaza sa ajunga la Casa de casatorii. Aici Bryan si cu Maya se cununasera si cele doua suflete ratacite devin unul singur. De aici, amandoi se urca intr-un alt taxi si se duc la gara.  Isi cumpara fiecare cate un bilet si apoi asteptara trenul. Bryan si cu Maya se urca in tren si peste cateva ore, ajung in orasul de unde pleca Bryan. Cei doi ies din gara si se indreapta spre statia de autobuz. Se urcara in autobuz iar in cateva minute ajung acasa la Bryan. La inceput Bryan se codeste sa intre in apartament dar imbarbatat de Maya, urca in apartamentul sau. Totul este asa cum a ramas de la plecarea lui Bryan. Maya are grija de Bryan si in scurta vreme Bryan isi revine. Peste cateva zile Bryan se simte suficient de sanatos incat sa poata sa mearga la serviciu. Insa Bryan nu se multumeste numai cu atat. Se hotaraste sa se apuce si sa isi descrie intamplarile prin care tocmai a trecut.

Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s