Crima din zona rau famata


In data de 30.11.5560 la sediul Acme Genetic Labs Inc din Manhattan ceasul arata ora 17:45. Intunericul isi face deja prezenta desaturand culorile. Ici-colo cate un stalp de lumina readuce culorile la stadiul lor natural. Parcul de langa Acme Genetic Labs Inc este cufundat intr-un somn adanc. Luminile aprinse din birouri arata ca sediul este inca ocupat. Dar personalul reduce turatia si asteapta semnalul de plecare. Unul cate unul calculatoarele se opresc iar imaginile de pe monitoare parca dispar pur si simplu. Ceasul arata orele 17:50. Personalul se imbraca in asteptarea semnalului care indica terminarea programului de munca. Mai raman cateva secunde pana cand un sunet ascutit de sirena marcheaza terminarea programului de munca si inceputul vietii de noapte. Una cate una, usile cenusii ale birourilor se deschid si personalul cu varste diferite umple holul central iluminat ca ziua,  indreaptandu-se spre ascensoare. Ca intr-o cursa, cele douasprezece ascensoare pline de oglinzi, becuri cu halogen si aluminiu se indreapta spre parter. Aici oamenii se despart mergand care incotro. Unii coboara in parcarea subterana pentru a urca in automobile iar altii se indreapta spre statiile de autobuze si tramvaie. Printre cei grabiti sa ajunga la statia de tramvai din apropiere se afla si o tanara administrator de baze de date. Vantul care adie slab, ii flutura parul cel negru brazdat cu suvite verzi.. Ochii ei albastri privesc parca intr-un punct fix. Dupa tinuta ei formata dintr-o geaca de piele asezata peste o bluza decoltata si blugi stretch delavati, pare o animatoare dintr-un club de noapte. Nimeni nu este interesat de ea si totusi se mai gasesc cativa sa priveasca machiajul albastru de pe ochii ei. Pe picioarele ei suple, incaltate in cizme pana la genunchi, tanara traverseaza strada indreaptandu-se spre ascensorul transparent care trebuie sa o duca in statia de tramvai aflata la inaltimea de cativa metri deasupra drumului. Odata cu ea, mai urca si alte persoane astfel incat peste cateva clipe ascensorul se aseamana cu o cutie de conserve plina de sardele. Usile ascensorului se inchid iar ascensorul porneste departandu-se de drum.  Nu peste mult timp se aude un clinchet si usile ascensorului se deschid, eliberand oamenii dintre peretii de sticla ai ascensorului. Cateva indicatoare sub forma de sageata de culoare verde arata calea care trebuie urmata spre statiile de tramvai. Indicatorul din dreapta indica directia spre zona industriala iar indicatorul din stanga indica directia spre oras. Vrand sa ajunga acasa, fata urmeaza directia spre oras si dupa cateva trepte urcate se afla intr-o statie de tramvai presarata cu lumini puternice, banci pe care oamenii se pot odihni, panouri de informare unde oamenii pot vedea tramvaiele precum si orele de circulatie  precum si cu automate care, in schimbul unei sume de bani ofera diverse produse. In caz de ploaie, se poate folosi generozitatea oferita de acoperisul transparent care ofera o vedere de ansamblu a cerului negru.  Luminile puternice care strapung intunericul dau mai multa stralucire inelelor antistress din degetele ei precum si cerceilor mari din urechile ei. Fata se aseza pe o banca privind panourile de informare. Cifrele rosii de pe panou indica atat liniile de tramvai cat si orele de circulatie. Insa ca la un semnal al baghetei magice, orele afisate de panourile de informare se modifica. Mai intai apar plusuri de cateva minute iar mai apoi de oridinul zecilor de minute.  „Probabil se intampla ceva pe linia de tramvai” se gandeste fata. Asteptarea o face nervoasa. Pentru a se calma precum si pentru a trece timpul, fata isi invarte inelele din degetele aratatoare. Fata se mai calmeaza insa zgomotele produse de rotirea inelelor ajung la urechile unei alte tinere care in varsta de 23 de ani. Parul ei de o culoare saten deschis se impleteste cu razele de lumina provenite de la corpurile de iluminat amplasate in statia de tramvai. Auzind zgomotele produse de rotirea inelelor, tanara isi intoarce capul in acea directie iar  ochii ei verzi parca fotografiaza ceva pentru ca tanara deja isi retrase privirea. Mai mult din plictiseala, fata cu parul saten deschis se indreapta spre cea cu parul negru cu suvite verzi :

– Scuzati-ma ca sunt asa directa dar am avut si eu inele dintr-astea dar le-am pierdut. Si mie mi se intampla sa-mi frec degetele aratatoare, spune fata cu parul saten deschis.

Fata cu parul negru si cu suvite verzi tresare putin gandindu-se : „Oare ce vrea asta de la mine ?”. Isi revine repede din soc si spune :

– Acestea sunt inele antistress. Cand ma simt stressata, le invart si ma simt mai bine

– Da, stiu pentru ca si eu am avut inele dintr-astea dar nu stiu ce am facut ca le-am pierdut !

Fata cu parul negru si suvite verzi intinde mana dreapta si se prezinta :

– Jules ma numesc !

Fata cu parul saten deschis intinde si ea mana facand contact cu mana lui Jules :

– Nancy, imi pare bine !

– Nancy, unde lucrezi ? o intreaba curioasa Jules

– La Acme Genetic Labs Inc raspunde Nancy foarte sigura pe ea !

– Foarte interesant, raspunde Jules, si eu lucrez acolo.Sunt de profesie administrator de baze de date spune entuziasmata Jules

– Eu sunt receptionera. Intr-adevar ne intalnim in fiecare zi dar nu apucam sa ne vorbim, spune usor abatuta Nancy.

– Ce iti place sa faci in timpul liber ? Uite, mie imi place sa dansez, sa fac jogging, sa dansez, sa ma duc in cluburi si in mall-uri spune entuziasmata Jules.

Nancy zambi usor si spune :

– Foarte tare ! Mie imi place sa merg la teatru, sa fotografiez precum si sa ma plimb mult. Dar si mie imi place sa dansez.

– Atunci ce spui, mergem sa dansam undeva in seara aceasta ? intreaba Jules

– De ce nu, raspunde Nancy. Uite, iti las numarul meu de telefon. spune Nancy.

Cu o viteza neobisnuita, Jules noteaza numarul de telefon a lui Nancy.

– Da-mi un bip ca sa te am si eu, ii spune Nancy.

Jules selecteaza numarul de telefon a lui Nancy si apasa tasta de apel. Peste cateva secunde, se aude o sonerie semn ca Nancy are deja numarul lui Jules.

La un moment dat, se aud cateva zgomote slabe care cresc in intensitate.  In zare se vad doua lumini care se apropie din ce in ce mai mult. Lumea se indeparteaza de langa linie. Isi face aparitia un tramvai compus din doua vagoane bicolore adica partea unde troneaza geamurile fumurii are culoarea asemanatoare unei zapezi murdare iar imediat sub geamuri troneaza o culoare rosu aprins. Reclamele la diversele produse de ultima generatie se suprapun peste culoarea rosie.  Cu un scartait prelung tramvaiul pune frana la intrarea in statie, se opreste iar   usile se departeaza una de alta permitand coborarea si urcarea calatorilor. Un val de caldura amestecat cu mirosuri grele evadeaza din interiorul tramvaiului.Dupa coborarea calatorilor, pasagerii ramasi pe peronul statiei se urca umpland tramvaiul pana la refuz. Odata cu ceilalti calatori, fetele reusesc sa se urce si se asezara intr-un loc ramas liber. La urmatoarea statie, tramvaiul parca se mai elibereaza, aici coborand o multime de pasageri. Nancy si Jules se simt parca mai aerisite.  Peste trei statii Nancy coboara luandu-si ramas bun de la Jules:

– Ciao, deci ne vedem diseara la dans spune Nancy

– Ciao, spune Jules

– Daca intervine ceva, te rog sa ma suni, spune Nancy disparand din tramvai.

Rotindu-si inelele, Jules mai merge inca cinci statii si coboara si ea. Ceasul deja arata orele 19:15 iar luminile orasului Manhattan strapung intunericul. Reclamele la cluburile de noapte, baruri si cafenele prinse in combinatii de culori care mai de care mai atractive parca te imbie sa-ti lasi banii acolo.  Intr-adevar orasul Manhattan parca invie. In aceeasi statie, Jules asteapta  tramvaiul care sa o duca acasa Ca sa treaca timpul asteptand tramvaiul, Jules isi roteste inelele de la degetele aratatoare, mijlocii si inelare. Zgomotul produs de rotirea inelelor ii aduce o incantare a urechilor. Cateodata Jules isi mai scoate cate un inel din deget si dupa aceea si-l pune inapoi. Fata iarasi incepe sa-si invarta inelele. Jules nici nu baga de seama cand ajunge tramvaiul de culoare verde care sa o duca acasa. Reclamele la firmele de constructii se prezinta prin intermediul tramvaiului. Jules se urca in tramvai si ocupa primul scaun pe care il gaseste liber. Are de mers douasprezece statii. Insa dupa ce tramvaiul trece de a patra statie, se opreste in intervalul dintre statii. Vatmanul deschide usile si anunta :

– Va rog sa coborati din tramvai pentru ca s-a oprit curentul !

– Lasati ca ramanem in tramvai, spun unii calatori.  Intreruperea nu va dura o vesnicie.

– Va rog sa coborati, insista vatmanul pentru ca la reluarea circulatiei tramvaiul se va retrage in depou. Da, este ora retragerii

Jules coboara din tramvai si se gandeste sa mearga pe jos pana la urmatoarea statie. Rotindu-si inelele din degete, Jules porni pe jos, privind cand in stanga, cand in dreapta. Aerul noptii ii oxigeneaza mintea ajutand-o sa se simta mai bine. Ajunge la prima intersectie. Semaforul de pietoni indica verde iar ochiul galben clipeste parca spunand : „Atentie ! Pe aici trec pietoni !”. Tot rotindu-si inelele, Jules traverseaza strada si porneste mai departe. Intunericul isi face simtita prezenta din ce in ce mai mult. Ici-colo cate o fereastra luminata spulbera ideea ca este o zona parasita. Latraturile unor caini se aud cu ecou, marcand o zona rau famata a  Manhattan-ului. Peretii jupuiti si infestati cu graffiti reprezentand texte sau diferite desene, gunoaiele aruncate peste tor si  flacarile provenite din butoaie creeaza decorul sumbru al unei zone  populata de drogati precum si oamenii strazii.  Este ora 21:00 si nu se arata nici un tramvai. Jules nu stie cum sa ajunga acasa. Insa un gand ii strafulgera mintea : „Ce ar fi daca iau un taxi pana acasa ?”. Priveste in jur pentru a cauta o statie de taxiuri. .Insa privirea ii cade pe  o persoana culcata in mijlocul trotuarului. Pozitia fetala arata faptul ca persoana doarme. „Iata o persoana pe care o pot intreba unde gasesc un taxi”, isi spune Jules si se indreapta spre acea persoana. Ajungand aproape de acea persoana, Jules isi pune intrebarea daca sa o trezeasca sau nu. Jules activeaza lanterna telefonului sau si priveste mai atent.  Jules observa ca  pieptul persoanei este inert. Jules incepe sa intre la idei. „Daca o fi mort ?” se intreaba ea. Jules indreapta lanterna telefonului spre fata nebarbierita a acelei persoane.  Ochii caprui ai persoanei  sunt deschisi si privesc parca linia de tramvai.  Pe corpul persoanei acoperit cu o geaca galbena, Jules observa o gaura rosie. Sangele prelins pe asfalt formeaza un lac rosu.  Doua dare de sange provenite de la capul spart formeaza un rau rosu care  se termina pe asfaltul plin de praf. „Probabil aici a avut loc un conflict intre oamenii strazii. Ar fi mai bine sa plec de aici inainte sa o patesc si eu”. Pulsul normal intra in viteza a cincea. Inima ii bate nebuneste mai-mai sa sara de la locul ei.  Jules se gandeste : „Ce ar fi daca prezint aceasta poza politiei ?”. Intr-adevar Jules  schimba functia telefonului care acum devine aparat foto. O licarire scurta si  imaginea  cadavrului ajunge in memorie.”Daca intr-adevar este crima, nu vreau sa stric dovezile” isi spune Jules si se indreapta spre o lumina pe care o zareste in departare.  Jules isi scoate telefonul si o suna pe Nancy :

– Da, Jules, raspunde Nancy

– Nancy, regret ca nu pot veni in seara aceasta dar a intervenit ceva !

– Ce a intervenit ? o intreaba curioasa Nancy

Pana ca Jules sa poata raspunde, legatura telefonica se intrerupe. „Asta mai imi trebuie acum”, isi pune Jules si porneste mai departe.  Mai merge cativa metri si Jules ajunge intr- o statie de taxiuri. Statia pare pustie dar singurul taxi parca asteapta pe cineva. Lumina care razbate din taxi o invita pe Jules sa se urce in taxi. Jules ajunge langa taxi si observa un individ culcat pe volan. Individul este soferul acestui taxi. Jules vrea sa deschida portiera. Atunci soferul se trezeste parca dintr-un vis si deschide portiera. Il  intreaba pe sofer :

– Sunteti liber ?

– Da, ii raspunde soferul.

Jules se urca in taxi pe locul din dreapta soferului inchizand cu zgomot portiera. Soferul o intreaba :

– Unde doriti sa va duc ?

– In districtul Benjamin Franklin raspunde Jules.

Soferul porneste masina, activeaza GPS-ul si se indreapta spre district. Jules isi mai revine si incepe sa povesteasca soferului :

– Stiti, am vazut un om al strazii care era mort  Soferul ii spune :

– Stiti, aici in locul asta se intampla des conflicte intre oamenii strazii. Unele dintre ele se termina cu morti si raniti.

– Dar de la ce pornesc conflictele acestea ? intreaba curioasa Jules jucandu-se cu inelele.

– Nu as putea sa va spun spune soferul dar probabil datorita faptului ca unii dintre oamenii strazii sunt mai bogati decat altii.

Si din vorba in vorba Jules ajunge in districtul Benjamin Franklin.

Jules il intreaba pe sofer :

– Cat ma costa ?

– Treizeci de dolari, ii raspunde soferul.

Jules ii intinse cardul si achita suma. La despartire soferul ii spune :

– Va sfatuiesc sa telefonati la politie !

– Multumesc pentru sfat. Si va doresc o seara grozava, spune Jules inchizand portiera masinii si disparand in noaptea neagra. Jules ajunge acasa. Desi este obosita nu reuseste sa adoarma. Fata se indreapta spre baie. Isi pregateste o baie fierbinte. Fata intra in apa fierbinte si sta cu capul pe spate. Acest lucru  o relaxeaza. Peste cateva minute Jules incepe sa caste.Fata iese din baie, evacueaza apa si se aseaza in pat. Nu trec decat cateva secunde si fata doarme dusa. Noaptea trece parca prea repede. Jules aude un zgomot de tramvai insa nu ii da prea mare importanta. Insa cand aude zgomotul celui de-al doilea tramvai, Jules intra deja la idei. „Daca este dimineata ?” se intreaba ea. Cand Jules se trezeste, lumina zilei deja pune stapanire peste districtul Benjamin Franklin din Manhattan. Cand privise ceasul Jules inmarmuri. Programul de la serviciu incepuse deja de cincisprezece minute. Astfel Jules pune mana pe telefon si isi suna seful :

– Sefu, am sa intarzii astazi la serviciu pentru ca am ajuns tarziu aseara, spune Jules

– Poti sa iti iei ziua libera daca vrei, ii raspunde seful

– Va multumesc mult si va doresc o zi grozava, spune Jules si inchide telefonul.

Jules iese din casa ducandu-se la primul magazin alimentar. Cu o voce plictisita, vanzatorul o intreaba :

– Cu ce pot sa va servesc ?

– Vreau si eu o cafea, spune Jules jucandu-se cu inelele

– De care cafea doriti ? Simpla sau cu lapte, intreaba vanzatorul

– Simpla, raspunde Jules

Vanzatorul ii aduce cafeaua. Jules isi pune doua plicuri de zahar. Abia apuca sa savureze cateva guri de cafea ca prin minte ii strafulgera un gand despre omul mort descoperit cu o seara inainte. Cu o miscare sigura, Jules isi scoate telefonul mobil din buzunar. Telefoneaza la politie :

– Aici statia de politie, cu ce va pot fi de folos ? intreaba cu o voce seaca un politist

– Am cateva imagini referitoare la o crima, spune Jules. Cum pot sa fac sa ajunga in posesia dume neavoastra ?

– O crima ? intreaba surprins politistul. Trimiteti-mi imaginile pe e-mail. Va dau adresa mea de e-mail printr-un SMS, spune politistul si inchide telefonul.

Peste cateva momente Jules aude un mesaj. Ecranul telefonului lumineaza afisand:

AVETI UN MESAJ. DORITI SA CITITI ACUM ?

Jules raspunde la intrebare cu DA. Mesajul nu contine altceva decat adresa de e-mail a politistului.

Jules compuse un e-mail atasand imaginile cu cadavrul. Fata trimite e-mailul si asteapta. Nu peste mult timp inbox-ul afiseaza un mesaj de confirmare, semn ca e-mailul a fost citit. Pentru ca Jules are ziua libera, se gandeste ca o iesire in fata blocului este binevenita. Intr-adevar Jules iese in fata blocului si se aseaza pe o banca. Fata priveste cerul senin si privirea i se pierde in albastrul nesfarsit. Telefonul lui Jules suna scurt. Fata raspunde la telefon. La celalalt capat politistul o intreaba:

– Unde va aflati acum ?

– Ma aflu in fata blocului, raspunde Jules.

– imi puteti da adresa dumneavoastra ca sa ne intalnim ?

Jules ii da adresa. Politistul o noteaza si mai apoi spuse:

– stiu totul despre locul acela. Asteptati ca o sa vina un coleg de-al meu sa mergeti cu masina la locul acela.

Nu peste mult timp Jules zari o masina de politie. Masina opri in fata ei iar portiera se  deschide. Jules intra in masina si saluta respectuos. soferul porneste masina indreptandu-se spre locul cu pricina. Ajunsi acolo, politistul coborand din masina, mai descopera o sticla de suc, un cutit precum si cateva fiole. Punand indiciile cap la cap politistul reuseste sa dezlege misterul crimei. Dintre toti locuitorii zonei, numarul autorilor se reduce la doi. Unul dintre autori nu fusese implicat dar dintr-un timp scurt este descoperit adevaratul autor, un negru in varsta de patruzeci si sapte de ani. Politistul da un apel prin statie si in scurt timp ajunse o duba care il ridica pe criminal.

Politistul se urca din nou in masina politiei unde este asteptat de Jules:

– Acum va conduc acasa, spuse el scurt.

Lui Jules nu-i vine sa creada ca totul s-a terminat cu bine. Fata sta pe fotoliul din dreapta soferului jucandu-se cu inelele. Peste cateva ore, masina ajunge in fata blocului lui Jules. La despartire politistul si Jules isi dadura mana :

– Mi-a facut placere sa lucrez cu dumneavoastra, spuse politistul inchizand portiera si pornind spre sectia de politie probabil.

Jules urmari cu privirea masina pana cand aceasta disparu din privirea ei. Fara nici o vorba, Jules intra in casa si se aseaza pe o canapea gandindu-se la aceasta experienta unica.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s