Prima zi de munca a lui Julie


Este o zi obisnuita din viata orasului Omega care este amplasat pe planeta Alpha 6, planeta asemanatoare cu Pamantul. Acest oras a luat nastere ca urmare a unor colonisti sositi aici in urma cu 40 de ani datorita unei poluari masive a Pamantului. De la cateva case, trecand prin infrastructura reprezentata de drumuri prevazute cu patru benzi de circulatie prevazute cu spatiu special pentru tramvaiele magnetice precum si trotuare prevazute cu dale lucioase. a ajuns astazi in anul 2080 un oras in toata regula. Oamenii pozitivi care locuiesc aici se indreapta cand spre institutiile aflate in zona industriala, cand spre magazinele si cafenelele amplasate in piata centrala. Din piata centrala, undeva in departare in zona industriala, se inalta ca un turn care strapunge cerul cladirea Sky Building. Acum la ora 11:00 pe holul de la etajul 12 al cladirii Sky Building este mare forfota. Aici sunt prezente patru firme. Angajatii se indreapta spre bufetele amplasate la etajul 16 pentru a servi masa si inapoi catre locurile lor de munca. Insa in spatele unei usi metalice cu inscriptia : „Laboratorul de electronica ACME Labs” totul pare sa fie abandonat. Intr-adevar este o sala de asteptare prevazuta cu dozator de apa precum si cu canapele confortabile. Toate canapelele sunt ocupate de persoane care au diverse hartii in mana. Acele hartii reprezinta de fapt CV-urile lor pentru ca astazi 31 martie anul 2080 se organizeaza interviu de angajare pentru un post de inginer informatician. Toata lumea asteapta sa intre in biroul patronului pentru a obtine mult ravnitul post. Din cand in cand secretara iese din biroul patronului strigand numele unei persoane aflata in sala de asteptare. Printre acesti oameni se afla si o tanara in varsta de 30 de ani, inalta de 1,70 m cu ochii albastri si  parul castaniu. Tanara imbracata in tinuta office cu camasa alba, fusta in carouri, dres negru si pantofi cu toc sta picior peste picior. Inelele ei antistress de pe degetele aratatoare lucesc ca niste stele mici. Cand se plictiseste, tanara isi roteste inelele. Insa la un moment dat secretara ii striga numele :

– Julie !

Tanara se ridica in picioare si se indreapta spre biroul patronului. Secretara o conduce in biroul patronului Din sala de asteptare nu se auzi decat :

– Andrew ma numesc !

pentru ca secretara inchise usa. Julie ramase multa vreme in compania patronului. Peste cateva ore, usa de la biroul patronului se deschise. Julie iese din biroul patronului auzind celebra replica :

– Va sunam noi !

Julie se indreapta spre unul dintre lifturile cladirii Sky Building si apasa butonul „P”. Usile se inchid cu un clinchet iar liftul coboara prabusindu-se parca in gol. In farsit liftul puse frana si acelasi clinchet marcheaza sosirea liftului la parter. Julie se indreapta spre iesirea principala a cladirii Sky Building. Tanara lasa in urma cladirea Sky Building acoperita cu geamuri fumurii. Pana la etajul sase al cladirii se afla un banner cu inscriptia : „2011, anul prosperitatii !”. Julie nu face decat cativa pasi si simte aerul proaspat al primaverii combinat cu mirosul florilor amplasate in spatiile special amenajate. Julie se gandeste sa mearga pe jos pana in piata centrala pentru a savura aerul proaspat al primaverii. Nu face decat cativa pasi si Julie devine nelinistita. „Daca patronului nu i-a placut de mine ?” isi spuse ea. Capul ii devine din ce in ce mai greu. Julie mai face cativa pasi si un nou gand ii strafulgera mintea „Am ratat prea multe interviuri. Daca nu il iau nici pe asta, nu stiu ce sa ma fac”.

– Personaj 2 se indreapta spre piata centrala admirand fantana arteziana

Astfel Julie ajunge in piata centrala a orasului Omega. Piata este pavata cu dale de piatra care tin prinse cateva scaune. Julie se tranteste pe un scaun. In fata ei se afla o fantana arteziana, un adevarat joc de apa. Susurul apei colorate in nuante de la rosu la mov ii da o stare momentana de bine. Ca sa-si mai revina, Julie isi invarte de cateva ori inelele. Dar starea ei este doar temporara pentru ca Julie isi simte din nou capul greu. „Poate n-ar fi rau sa savurez o cafea. Poate mi-as mai reveni” isi spuse Julie. Intr-adevar tanara se ridica de pe scaun si schimba traseul catre o cafenea din apropiere. Julie intra in cafenea simtind mirosul placut al cafelei proaspat prajite. Julie se indreapta spre tejghea cerand o cafea. Vanzatorul ii observa figura palida si o intreaba :

– Domnisoara, sunteti bine ? Vreti sa chem salvarea ?

– Da, sunt bine, raspunse Julie. Si probabil ma vedeti asa pentru ca astazi am avut un interviu la firma ACME Labs pentru un post de inginer informatician.

– Si cat timp a-ti stat acolo ? o intreba vanzatorul

– Cam o ora si trei sferturi, raspunse Julie.

– Inseamna ca veti fi angajata. Veti vedea, ii spuse vanzatorul aducandu-i cafeaua.

Julie isi ia cafeaua si se aseaza la o masa. Se gandi mult la ce ii spuse vanzatorul dar in mintea sa se strecoara o indoiala : „Am auzit faza cu … va sunam noi … si acele interviuri s-au sfarsit prost. Daca nici interviul asta nu va merge bine ?”. Astfel Julie isi termina cafeaua. Iese din cafenea cu pasi grabiti indreptandu-se spre o statie de taxiuri. Ajunse la primul taxi, se aseza langa sofer si ii ceru acestuia sa o duca in zona de locuinte. Soferul, un tanar de 27 de ani observa chipul palid al tinerei asezate in dreapta sa si o intreaba :

– Domnisoara, ce a-ti patit de sunteti asa de palida ?

– Am fost astazi la un interviu la firma Acme Labs pentru un post de inginer informatician si am primit celebra replica : „Va sunam noi !”. De cate ori am auzit aceasta replica, de atatea ori am fost respinsa la interviuri.

Soferul o asculta si in cele din urma ii spune :

– Daca a-ti fost respinsa de la atatea  interviuri, asta nu inseamna ca veti fi respinsa si de data asta. Uitati-va la mine : si eu am fost repins de atatea ori la interviuri si pana la urma mi-am gasit jobul asta. Totul este sa nu disperati.

In timpul acesta taxiul ajunse in zona de locuinte. Julie plateste cursa si coboara din taxi.

– Sa fie intr-un ceas bun, ii spuse soferul pierzandu-se in trafic.

Julie ajunse acasa si se tranti pe canapea. Voise sa citeasca o carte dar framantarile erau prea mari ca sa poata citi. Ca sa-si mai revina Julie se duse in dormitor si se schimba intr-o pereche de pantaloni de trening de culoare albastru inchis, un tricou negru inscriptionat cu AC/DC, sosete scurte albe precum si o pereche de adidasi. Astfel Julie isi lua telefonul din geanta si si-l puse in buzunarul de la pantaloni. „Ce-ar fi sa alerg putin in jurul blocului ?” isi spuse ea. Intr-adevar Julie porneste intr-o alergare usoara in jurul blocului. Alergarea o mai detensioneaza. Dupa doua ture Julie ajunse acasa dar nu apuca sa se descalte sau sa se dezbrace pentru ca o apuca rasul. Intr-adevar Julie rade in hohote mai bine de cateva ore. Cand isi reveni din ras era deja ora 8 seara. Astfel Julie se pregati de culcare. Reusi sa doarma vreo doua ore cand se trezi speriata. Julie se scoala din pat si se indreapta spre bucatarie. Isi pregatise un ceai care o mai linisti. Tanara se simte obosita si intr-un final se aseza in pat reusind sa adoarma.

Julie se trezi in jurul orei 9:00 dimineata. Arunca o privire pe calendar si vazu data de 01-04-2080. Isi aduse aminte ca aceasta zi este ziua pacalelilor.  „Sper sa nu fiu tinta pacalelilor” isi spuse ea. Se imbraca in acelasi tricou negru inscriptionat AC/DC o pereche de blugi uzati, sosete albe scurte si adidasi in picioare. Coborase sa-si ia ceva de mancare. Pe drum se intalni cu un vecin care o abordeaza :

– Vezi ca ti s-a desfacut siretul !

Julie se uita dar nu observa nimic. La care vecinul ii spuse :

– Ha, ha, pacaleala de intai aprilie !

Julie vru sa-l injure pe vecinul dar se stapani. Rotindu-si inelele Julie se mai calmeaza si se duse la magazin de unde isi cumpara o supa instant, o cutie de oua precum si o paine feliata. Astfel incarcata, Julie ajunge acasa unde isi pregati ceva de mancare. Julie mananca linistita si se apuca sa citeasca o carte. Uitase cu totul de interviul de ieri. Insa in mintea ei se intampla ceva ciudat. Simtea ca ceva se va schimba dar nu reusise sa-si dea seama. „Sa fie rezultatul de la interviu ?” se intreba ea. Se descalta si isi intinse picioarele pe masuta joasa pentru cafea. O stare de relaxare ii cuprinse tot corpul. Julie se simtea molesita. Ochii grei ca plumbul voiau parca sa se inchida. Cu chiu cu vai, Julie se ridica de pe canapea si se duse la culcare. Se scula in jurul orei 8:00 dimineata. Julie se imbraca si se duse in bucatarie. Isi pregati o cafea si se duse in camera de zi ca sa o savureze. Peste cateva minute auzi soneria telefonului ei. Julie isi lua telefonul si privi ecranul. Nu-i vine sa creada. Ecranul afisa numarul lui Andrew. Cu o mica indoiala, Julie accepta apelul :

– Alo, da ? intreaba Julie

– Sarut mana, sunt Andrew de la firma Acme Labs. Daca vreti sa incepeti, veniti maine la ora 7:30.

– Da, voi fi acolo, spuse Julie.

– Va doresc o zi buna spuse Andrew si inchise telefonul.

Pe fata lui Julie se observa primul zambet natura. Julie este fericita. In sfarsit a fost acceptata si incepand de maine putea in sfarsit sa lucreze. Julie se simtea entuziasmata. In acea seara, Julie isi pregati o baie calda cu aroma de lavanda. Intra fericita in apa calda care o relaxeaza total. Nu se gandi decat la felul cum va fi primita de catre noii ei colegi. Astfel Julie isi puse ceasul desteptator sa sune la ora 6:30. Julie se aseza in pat si adormi indata. Dar in sinea ei nu mai avea rabdare. Secundele parca se transformasera in minute iar minutele in ore. Insa cat de cat Julie reuseste sa adoarma. Se trezi brusc si se uita la ceas. Era ora 5:00 dimineata. „Nu mai are rost sa adorm”, isi spuse Julie si se duse in bucatarie. Isi pregati mancarea pentru serviciu si se imbraca intr-o pereche de blugi si o camasa alba. Pe picioare isi trase o pereche de sosete albe si se incalta intr-o pereche de cizme joase. Astfel Julie ajunse in statia de tramvai. Aerul proaspat al diminetii ii da o stare de bine. Deja statia de tramvai se umpluse de oameni care se indreapta spre locurile de munca. Nu trecu mult timp si isi face aparitia tramvaiul magnetic. Julie se urca in tramvai impreuna cu ceilalti oameni. Peste putin timp tramvaiul magnetic porni spre zona industriala a orasului Omega. Julie coboara din tramvai si, riotindu-si inelele se indreapta spre cladirea Sky Building. Julie se indreapta spre primul lift si ajunse la etajul 12 unde se afla firma ACME LAB. Nu mica ii fu mirarea cand il vazu pe Andrew, un barbat in varsta de 55 de ani cu parul carunt, imbracat intr-un costum bleu marin, camasa alba si cravata rosie care o astepta. Intrara amandoi in biroul lui Andrew si dupa o ultima discutie, Andrew iesi din biroul sau cu Julie de mana si se indreptau spre zona de birouri. Aici Andrew spuse :

– Dragi colegi, ea este noua voastra colega Julie. Faceti cunostiinta si cunoasteti-va mai bine.

Andrew o lasa pe Julie la biroul sau dotat cu un calculator, o imprimanta laser precum si cu un suport pentru instrumente de scris si se intoarse la el in birou. Colegii si colegele venira la Julie sa faca cunostiinta si sa schimbe cateva vorbe. Intr-adevar colegii si colegele ei aveau multa treaba.  Insa pe la ora 15:00 veni Andrew si anunta :

– Maine facem un picnic in parcul din spatele cladirii. Fiecare sa vina imbracat in tinuta sport si sa-si aduca o patura sau un izopren. Julie mai discuta una-alta cu colegii si colegele. Nici nu simte ca se facuse ora 17:00 care este ora de plecare. Fiecare se indreapta spre casele lor. Julie se indreapta spre statia de tramvai pe sina magnetica care o duce acasa.

– A doua zi Personaj 1 organizeaza un picnic in parcul din spatele cladirii unde se afla firma

A doua zi, Julie se imbraca intr-o pereche de pantaloni de trening si un tricou cu maneca scurta inscriptionat. Isi pregateste rucsacul punandu-si un izopren, o sticla cu apa precum si ceva de mancare. Astfel echipata, Julie isi ia ochelarii de soare si se indreapta spre serviciu. Ajunse la Acme Labs. Toti angajatii sunt pregatiti de picnic. Apare Andrew. :

– Toata lumea este pregatita de picnic ? intreaba el

– Daaa, raspund angajatii.

Andrew pune un afis pe usa de la Acme labs : „Deschidem maine la ora 07:30. Va doresc o zi grozava !” si coboara indreptandu-se spre parcul din spatele cladirii Sky Building. Urmat de angajati, Andrew ajunge intr-o poiana si fiecare isi instaleaza patura sau izoprenul. Fluturii parca se cearta pe florile care tocmai s-au deschis. Aerul placut al diminetii iti dadea parca pofta de viata. Ca un varf de munte deasupra copacilor rasare colosul de otel si sticla Sky Building. Andrew doreste ca paturile sa fie asezate in cerc pentru ca fiecare sa se vada cu fiecare. Andrew ia cuvantul si spune :

– In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca a-ti venit aici. Iar acest picnic il organizam pentru faptul ca dupa cum bine stiti, incepand de ieri avem o colega noua si anume pe Julie.

Angajatii aplauda iar Julie se simte super fericita. Insa Andrew continua :

– Acum vreau ca fiecare sa ne prezentam si sa spunem cateva cuvinte despre noi. Si eu spun sa incepem din dreapta mea.

Incepe fiecare angajat sa se prezinte si sa spuna cateva cuvinte despre el. Iata ce ii vine randul si lui Julie. Julie se ridica in picioare si incepe sa vorbeasca :

– Am atatea de spus despre mine si atat de putin timp la dispozitie ! Insa vreau sa fiu cat mai scurt cu putiinta, in masura in care reusesc. Buna tuturor, numele meu este Julie si am 30 de ani. In primul rand vreau sa multumesc tuturor pentru ca va aflati aici si in al doilea rand sunt recunoscator lui Andrew pentru bunavointa de care a dat dovada introducandu-ma in acest colectiv. Despre mine vreau sa spun faptul ca sunt pasionata de citit, actorie, dans, plimbari si privit la TV dar numai emisiuni pozitive.

La auzul acestor cuvinte, atat angajatii cat si Andrew incep sa-i soarba fiecare cuvant pentru ca Julie continua :

– In incheiere vreau sa va interpretez o poezie.

Julie incepe sa interpreteze o poezie. La final toti o aplauda dar unii nu au mai rezistat si au venit inspre Julie pentru a o imbratisa. Julie se simtea in culmea fericirii. Ochii sai albastri au inceput sa se umple de lacrimi insa aceste lacrimi erau lacrimi de fericire. Jocurile care au urmat i-au dat posibilitatea lui Julie sa se integreze in colectivul Acme Labs si sa fie deosebit de fericita in compania noilor ei colegi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s