Zi de lucru


Este anul 2085 si zgomotul monoton al atmosferei de lucru de la compania Research Lab Ltd, este spart de catre soneria electronica care marcheaza inceputul pauzei de masa. La auzul soneriei, toti angajatii lasa lucrul. Holurile cladirii care sunt pardosite cu linoleum gri se umplu de oameni asemenea unor bulevarde care se trezesc din monotonia de a fi singure. Angajatii se indreapta catre lifturile cladirii de sticla care ii duc catre etajul 14, etaj care gazduieste bufetul si locul de relaxare al companiilor aflate in cladire. Bufetul cu peretii sai imbracati in plus rosu  contine mese si fotolii confortabile degaja o caldura primitoare. Pultul de lemn prevazut cu tuburi de neon de culoare rosie gazduieste o fata cu ochii albastri care zambeste tuturor angajatilor facandu-le ziua mai buna. La un moment dat usile bufetului se deschid si isi face aparitia un tanar in varsta de 36 de ani, imbracat cu un halat de culoarea zapezii. In piept avea ecusonul cu poza sa si cu numele sau care este John. De obicei John este un tanar deosebit de muncitor si ambitios insa astazi el este obosit si iritat. John acumulase oboseala  ca urmare a orelor  muncite fara a-si lua pauza.Cu o luna inainte John isi luase o pauza mergand spre zona de relaxare. Insa pe drum se intalnise cu directorul companiei, un barbat trecut de 65 de ani cu parul carunt. Obrajii ii erau acoperiti de o barba rara si carunta. Privirea sa parca vroia sa spuna : „Daca nu faceti ce spun eu, va dau afara pe toti” .Acesta  il luase la rost:

– John, ce cauti aici ?

– Sefu, stiti, vreau sa ma relaxez ! ii raspunse John

– Ori de cate ori trec pe aici mereu te vad ! ii spuse suparat directorul companiei

– Daca te mai vad odata, sa stii ca te dau afara !

– Scuze sefu, nu se va mai repeta, spuse John intorcandu-se din nou la birou

De atunci John fusese nevoit sa lucreze fara pauza. Simtindu-se obosit,  John crezuse initial ca trece printr-o perioada mai proasta dar acum aceasta oboseala combinata cu dorinta directorului companiei de a-si vedea lucrarea terminata, incepe sa-si spuna cuvantul. Cu toata oboseala, John ajunge la pult dorind sa-si comande ceva de mancare. Este intampinat de zambetul cald al fetei.La vederea zambetului, tanarul reuseste sa se mai detensioneze si astfel reuseste sa-si comande ceva de mancare. Se aseaza la o masa. La o masa alaturata  John observa un coleg cu un telefon in mana. Cateva chitaieli ii ajung la urechi. „Probabil se uita la un videoclip” se gandi John apucandu-se sa manance. „Sper sa ma mai pot relaxa” isi spuse John mancand. Dar nici nu apuca sa termine de mancat ca soneria electronica anunta terminarea pauzei de masa si continuarea programului de lucru. Oftand din greu si inghitind cateva injuraturi John se ridica incet de la masa. Se indreapta catre lifturi si ajunge din nou in biroul sau. Vru sa continue lucrarea dar se prabusi cu capul pe birou si atipi.  Il trezi un tarait de telefon. John vru sa nu raspunda la telefon dar taraitul strident al soneriei telefonului parca il obliga sa raspunda la telefon. „O fi vreun coleg” se gandi John ridicand receptorul. Insa la capatul celalalt al firului nu este nici un coleg.  Este insusi directorul companiei care il intreaba:

– John cum stai cu treaba aia ?

– Stau destul de bine ! ii raspunse John

– Stii ca trebuia sa o predau acum zece minute ! ii spune tipat directorul companiei

–  Sefu, nu mai pot ii raspunde John

– Vreau treaba aia astazi ! Si ai patru ore ca sa o faci, altfel te dau afara ! tipa directorul companiei trantind telefonul.

John se apuca de treaba. Insa pentru a putea preda lucrarea John mai trebuia sa faca cateva copii. Astfel John incuie usa biroului sau si puse anuntul cu „VIN IMEDIAT”. Tanarul se indreapta spre biroul care contine copiator. John intra in birou dar nu ajunge sa faca decat cativa pasi ca se prabusi inconstient pe podea. Cativa colegi se adunara in jurul lui. Toti se intreaba : „Ce s-a intamplat”. Unul dintre colegi isi ia inima in dinti si telefoneaza la salvare. Peste zece minute, un echipaj de la salvare format dintr-un medic si doi paramedici ajunge in biroul cu pricina. Paramedicii ii acorda primul ajutor lui John. Ochii sai inchisi incep sa se deschida iar respiratia sa se normalizeaza.

– Ce s-a intamplat ? il intreaba medicul de pe salvare

– Cred ca am lesinat din cauza oboselii, raspunse John.

– Dar tu nu iei din cand in cand cate o pauza ? intreaba medicul de la salvare

– Nu am putut pentru ca directorul companiei nu mi-a dat voie raspunse John

– Ramai putin sa te odihnesti, ii spuse medicul de la salvare

John ramasese sa se odihneasca. Echipajul de la salvare paraseste biroul. Medicul un barbat solid, cu inaltime medie, par negru si ochi caprui scoate un telefon mobil si apeleaza un numar. Ziua isi urmeaza cursul ei firesc. Peste cateva ore, in fata biroului de receptie isi fac aparitia doi domni imbracati la costum. Receptionera este abordata :

– Buna ziua, vrem sa mergem la conducerea companiei Research Lab Ltd

– Ce problema aveti ? ii intreba receptionera

– Vrem sa discutam cu directorul companiei Research Lab Ltd raspunsera domnii

– Imi pare rau dar este prins cu treaba, raspunse receptionera

– Vrem sa discutam cu directorul companiei Research Lab Ltd macar pentru cateva minute, raspunsera domnii.

Receptionera telefona unui angajat pentru a-i conduce la directorul companiei Research Lab Ltd. Angajatul ii conduse pana in fata usii de un albastru metalizat a directorului companiei. Cei doi domni batura scurt in usa. „Intrati va rog”, auzira din partea cealalta a usii. Cei doi domni deschisera usa cu zgomot si intrara in biroul directorului companiei care emana un aer de sala de judecata. Biroul directorului, de culoare neagra troneaza spre fereastra incaperii. Doua scaune pentru vizitatori se afla in fata biroului. Cei doi domni se asezara pe scaune si intrebara :

– Dumneavoastra sunteti directorul companiei Research Lab Ltd ?

– Da, eu sunt ! raspunse directorul companiei

– Stiati ca unul dintre angajati a lesinat ? intrebara domnii

– Cine este acela ? intreaba directorul companiei.

– Nu conteaza cine este acela ! Sigur ca habar nu aveti ! spusera domnii

– Auziti, imi luati din timpul meu si timpul meu costa, raspunse directorul companiei

– Nu va pasa cum arata angajatii dumneavoastra ! Oare nu este pacat ca in loc sa va bucurati de castigul companiei dumneavoastra, in loc sa-l dati ca amenda ?

– Sunteti amendat pentru ca exploatati angajatii si amenda o platiti acum, altfel veti fi arestat ! spusera domnii

Directorul companiei nu mai avu ce face si fusese nevoit sa plateasca amenda. In ziua aceea directorul companiei fusese foarte suparat si nu mai primi pe nimeni in biroul sau.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s