Satul misterios


Este ora 20:00 si telefonul fix suna in disperare facand din locuitul in apartament un cosmar. Michael, imbracat cu halat de casa devine agitat. „Oare cine o fi ?” se intreaba el, gandindu-se sa lase telefonul sa sune. Insa soneria telefonului parca ii macina nervii, nedand semne ca ar vrea sa se opreasca. Atunci el ridica receptorul:

-Alo da ?

– Buna ziua, sunt doctorul Smith. Sunteti deosebit de stressat si tot ceea ce trebuie sa faceti este sa mergeti la padure sa va relaxati.

Michael inchide telefonul pregatindu-se de culcare. Stinse lumina dar nu putuse sa adoarma. Se plimba prin apartament si cap pe la ora trei dimineata reuseste sa adoarma. Trezindu-se brusc observa ca este deja ora zece dimineata. Isi pregateste o cafea pentru a-si reveni. Iese din apartament intreptandu-se spre liftul frecat de fiecare locatar din bloc. Iesind pe usa metalica a blocului, tanarul in varsta de 30 de ani este intampinat de un miros proaspat de brad. Se indreapta catre statia de autobuz acoperita cu un acoperis din plastic transparent gaurit. Aceasta statie deserveste zona de locuinte. Ceva portocaliu care o data era telefon public completeaza decorul. Statia pare pustie, semn ca nu demult trecuse un autobuz. Peste cateva secunde apare un om care ca si el asteapta autobuzul. Timpul trece si statia se umple de oameni dar autobuzul parca nu se zareste. „Ce s-o fi intamplat cu autobuzul ?” isi spune Michael nerabdator. Peste cateva momente vine autobuzul articulat si plin de rugina. Autobuzul opreste in statie. Se aude un fasait si usile autobuzului se deschid. El se urca impreuna cu ceilalti oameni. Inauntru il intampina un miros de gaze arse si multe hartii aruncate pe podeaua acoperita cu cauciuc. Se mai aude inca un zgomot si usile autobuzului se inchid. Demarand in tromba, autobuzul se avanta pe traseu. Mirosul greu si zgomotul motorului autobuzului face din calatorie un test al nervilor. Michael devine disperat cu gandul ca trebuie sa reziste paisprezece statii. Autobuzul ajunge intr-o statie neacoperita de la marginea padurii. Michael coboara din autobuz si privirea ochilor sai caprui  cade pe un indicator cu stalp metalic vopsit in galben cu dungi rosii. Trei sageti albe indicand trei directii de mers populeaza stalpul. „Eu ce caut de fapt aici ?” se intreaba tanarul privind sagetile indicatorului. Sageata care indica directia nord-vest este inscriptionata cu indicatia „COMPLEX DE RELAXARE”. Poteca batuta de ani de zile este contureaza trecand prin padure. In aceeasi directie porneste si Michael parcurgand  traseul care se afunda si mai mult in inima padurii. In stanga si in dreapta stau de paza copacii scorburosi trecuti de o anumita varsta. Poteca parca nu se mai termina. Tanarul isi aude inima batand nebuneste. Pasarelele se intrec in ciripituri iar greierii il asurzesc cu cantecele numai de ei stiute. Toate aceste elemente formeaza linistea naturii despre care i-a spus doctorul Smith. Tanarul parcurge poteca care serpuieste printre copacii scorburosi. Michael are o presimtire in legatura cu finalul traseului. Mai face cativa pasi ajungand la ultimul copac al parcelei. Apare un luminis. In zare se contureaza alta parcela de padure. Obosit de atata umblet, tanarul se hotaraste sa se odihneasca pentru cateva minute iar apoi sa porneasca din nou la drum. Iarba lunga si matasoasa parca este gazda catorva oameni care se relaxeaza pe iarba deapanand amintiri. Michael se aseaza pe iarba. Ceva ii spune sa se intinda pe iarba pentru relaxare. Tanarul se intinde pe iarba privind spre cer. Tensiunile din capul sau incep sa dispara. Respiratia lui profunda il ajuta sa se curete de toate gandurile intunecate. Cerul de culoarea azurului gazduieste soarele care  mangaie cu razele sale pe cei ce se relaxeaza pe iarba in acel luminis. Cativa nori albi se contureaza aproape de cealalta parcela de padure. La un moment dat privind iarba, tanarul observa doua puncte. „Poate ma inseala vederea” isi spune el. „Dar oricum nu am nimic de pierdut vazand ce este acolo” isi spune Michael sculandu-se de pe iarba si pornind intr-acolo. Cele doua puncte pe care le observase mai devreme se maresc cu fiecare pas facut. Tanarul mai facu cativa pasi. Punctele se transforma in doua linii paralele maronii sapate in iarba inalta care dau impresia unui drum facut de carute. „Oare unde duce acest drum ? ” se intreaba Michael pornind de-a lungul drumului „Probabil spre complexul de relaxare” isi raspunde singur continuand sa urmareasce drumul. Parcela de padure devine din ce in ce mai mare. Tanarul se hotaraste sa urmeze drumul.  Cand mai avea doar cativa metri pana la parcela de padure, drumul coteste brusc la stanga. Parcela de padure se muta in dreapta lui Michael. „Drumul asta parca nu se mai termina” isi spune tanarul urmarind drumul. In departare se zareste si ultimul copac al parcelei de padure. Ca un magnet, drumul se muleaza pe parcela de padure. Tanarul urmeaza drumul. Peste cateva minute bune de mers, drumul coteste lin la stanga departandu-se de parcela de padure. Peste cativa pasi se contureaza niste puncte. Cu fiecare pas pe care il face tanarul, punctele se transforma intr-o asezare omeneasca. Nu peste mult timp ajunge la un portal de lemn deasupra caruia spanzura o placa leganandu-se in adierea vantului. Placa este de fapt o inscriptie pe care scrie „BINE ATI VENIT !”. Michael trece de portal si observa un sat parasit.  Casele construite din lemn au peretii plini de gauri fiind gata sa se darame la o adiere de vant ceva mai puternica.  Usile de lemn ale caselor sunt prevazute cu inele de batut. Ajunge la o casa si izbeste inelul de trei ori in usa. Sunete infundate strapung linistea. Tanarul sta si asteapta. Nu se arata nimeni dornic sa ii deschida. Michael pune urechea la usa. Nici un sunet provenit din casa nu se aude. „Asta este prea de tot !”, isi spune tanarul incercand sa deschida usa. Usa este incuiata. „Probabil toti s-au mutat si satul este in paragina” isi spune Michael consolandu-se cu ideea. Si totusi tanarul continua sa urmareasca drumul prafuit. Nu facu deca cativa pasi si in fata ochilor sai se infatiseaza o casa mai mare. Usa de lemn a casei este data de perete. „Hai sa intru putin aici” isi spune tanarul intrand in acea casa. La intrare il intampina un hol. Cateva covoare taranesti sunt asternute pe jos. O lada de zestre se afla langa peretele din stanga. Decorul este completat de cateva tablouri reprezentand scene religioase. Ici – colo tanarul observa lumina palida a candelelor.  Un miros placut de gospodar ii gadila papilele olfactive. La capetele holului troneaza doua usi vopsite in alb. Inchizatorile negre dau impresia usilor rupte.  Michael incerca usa din spatele sau. Usa  este incuiata. Usa din fata sa este deschisa.Tanarul se indreapta spre usa aceea si intra in incaperea care are ca destinatie bucataria. Totul este nou si deosebit de curat. Oalele noi stau randuite pe rafturi. Plita amplasata pe peretele opus parca asteapta sa fie pusa in functiune.  Tanarului Ii este mila sa atinga ceva. Negasind nimic interesant, tanarul iese din bucatarie. Indreptandu-se spre usa incuiata, Michael observa treptele de lemn care duc catre pivnita . Se hotarase sa coboare. Cu fiecare treapta, intensitatea luminii se reduce. Tanarul numara douazeci de trepte, ajungand  in incaperea intunecoasa. Tavanul parca aduce a tunel. In dreapta si in stanga troneaza butoaiele de lemn pline cu vin.  Printre  butoaie observa opt carafe de sticla fumurie pline cu un fum albastriu care raspandeste lumina. „Ceva se intampla aici Am sa aflu eu !” isi spune tanarul urcand scarile. Iesind din casa, tanarul urmareste drumul care se deschide in fata sa. Casele de lemn de pe stanga si de pe dreapta drumului au peretii mancati de amprenta timpului.  In curand drumul se termina acolo unde incepe  piata mare a satului. Este plina de tarabe cu tot felul de marfuri. In piata nu este tipenie de om. Michael priveste tarabele pline de marfuri neindraznind sa puna mana pe nimic. La cativa pasi Michael observa o cladire inalta de doua etaje. Peretii de caramida sunt dovada rezistentei amprentei timpului. Turnul prevazut cu un acoperis circular de tigla inaltandu-se in spatele cladirii ii confera acesteia un statut aparte. Doua statui de marmura care aduc a lei, pazesc intrarea in cladire.  Usa de la intrare este data de perete. „O fi caldirea primariei ?” se intreaba tanarul indreptandu-se catre cladire. „Si aici este pustiu ?” se intreaba tanarul intrand inauntru. O mocheta verde il intampina inca de la intrare. Porneste pe un coridor lung prevazut cu cinci birouri pe fiecare parte. Luminile aprinse fac coridorul sa fie luminat ca ziua. Crezand ca poate mai sunt oameni in cladire, tanarul se hotaraste sa intre intr-unul din birouri. In afara de masa impunatoare si biblioteca incuiata, totul pare pustiu. Coridorul este populat cu carafe de sticla pline cu fum albastriu. La capatul coridorului se infatiseaza scarile. „Oare ce o fi mai sus ?” se intraba tanarul hotarandu-se sa urce. Dupa un palier si jumatate ajunge la etajul intai unde se afla cafeneaua. „Da, este cladirea primariei” isi spune tanarul intrand inauntru. Mesele stau asteptandu-si clientii care nu mai vin niciodata. Cu inima stransa, tanarul iese din cafenea si continua sa urce scarile. Ajunge la etajul al doilea. Usa este incuiata. Michael  continua sa urce scarile.Randul de trepte se transforma in spirala. Peste cateva sute de trepte, urcusul pare ca se termina. O usa de lemn troneaza pe coridorul final. Tanarul deschide usa intrand in incaperea turnului. Aici observa o statuie de marmura alba deosebit de detaliata ce infatiseaza o frumoasa fecioara. In mijlocul incaperii tanarul observa un gong imens de arama cu suporul plin de arabescuri. Un ciocan greu de zece kilograme prevazut cu maner de cauciuc se afla langa gong. Michael incerca sa loveasca gongul cu un deget insa nimic nu se intampla. „Poate trebuie sa folosesc ciocanul asta”, isi spune tanarul si cu o forta iesita din comun ridica ciocanul cu ambele maini, isi intoarce corpul si indreapta ciocanul spre gong. La intalnirea ciocanului cu gongul se naste un dangat puternic si asurzitor care strapunge linistea din incaperea turnului. Statuia de marmura incepe sa se cutremure. Dangatul parca si-a mai pierdut din intensitate. „Pot sa o fac din nou”, isi spuse tanarul ridicand ciocanul si  lovind gongul pentru a doua oara. Statuia de marmura tremura din nou. Cateva fisuri iau nastere pe statuie.  Sunetul isi mai pierde din intensitate. Cateva sunete de  sticla sparta de aud infundat. Acestea provin de la parter. „Hai sa terminam odata pentru totdeauna”, isi spuse el lovind gongul a treia oara. Ciocanul din mainile sale se face praf, el ramanand doar cu manerul. Sunetul asurzitor se mai domoleste iar gongul se transforma in mici farame. Statuia de marmura se cutremura naruindu-se.O fecioara frumoasa cu parul blond ca spicele de grau gata de recoltat si ochi albastri ca seninul cerului. Fecioara in varsta 32 de ani ramase in locul statuii. Michael inmarmuri de frica. Insa fecioara se apropie de el intinzand mana alba si fina ca un puf:

– Krista ma numesc, spuse ea.

Michael da mana cu ea:

-Michael ma numesc, spune el

– Dar ce s-a intamplat aici ? intreaba curios tanarul.

– Aici s-a abatut un blestem puternic care nu putea fi dezlegat decat de cineva care avea curajul sa ajunga in turn si sa sune gongul. Iti sunt recunoscator pentru ca ai facut acest lucru. Sunt gata sa te iau de sot, spune Krista.

Amandoi coboara din turn. Michael o intreaba pe Krista :

– Aceasta este cladirea primariei ?

– Da, raspunde Krista apucandu-l pe tanar de mana. Amandoi ies din cladirea primariei iesind in  piata mare. Michael se minuneaza  observand puhoiul de oameni care forfoteste ca o armata de furnici. Piata mare parca s-a trezit dintr-un somn adanc. Michael si Krista pornesc pe drumul catre casa cea mare. Casele nu mai poarta amprenta timpului si locuitorii isi vad fiecare de treburile lor. Tinerii ajung la casa cea mare si intra inauntru. Locuitorii casei, niste oameni care poarta nobletea in parul des din capul lor, nu sunt altii decat parintii Kristei. Tanara se duce la tatal sau spunandu-i :

– Tata, el este tanarul care m-a salvat spune Krista

-Tinere, iti sunt recunoscator pentru asta ! Cum te numesti ? intreaba tatal Kristei

– Michael raspunse tanarul

Krista intervine spunandu-i tatalui sau :

– Tata, te rog sa ne lasi sa ne casatorim !

Parintii ei cad pe ganduri. Schimba cateva idei iar apoi tatal ei spuse:

– Eu sunt de acord sa va casatoriti. Haideti sa desfacem sampania.

Michael ia sticla de sampanie si o desface. Un pocnet scurt si bautura piscacioasa ajunge in paharele cristaline. Se aud clinchete si urale puternice :

– Sa fie intr-un ceas bun ! spusera parintii Kristei.

Pentru prima data locuitorii casei avura parte de un somn odihnitor. A doua zi s-au dus la primarie. Tinerii au spus un DA hotarat in fata ofiterului starii civile. Apoi a inceput nunta cu muzica, dans si voie buna. Nunta dureaza trei zile si trei nopti. In zorii celei de-a patra zile, Michael se hotaraste sa-si duca sotia la locuinta acestuia. Parintii Kristei le ofera tot ceea ce au mai bun conducandu-i pana la intrarea in sat. Nu peste multa vreme ajung deasupra pancardei. Krista isi imbratiseaza parintii apoi luandu-l pe Michael de mana, pornira pe drumul de pamant. Parintii Kristei ii urmaresc cu privirea plina de lacrimi pana cand tinerii devin tot mai mici si in urmatorul moment dispar din raza lor vizuala.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sa ne cunoastem pe noi insine și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s