Intorsaturi de situatie


Programul de lucru este pe sfarsite. Noaptea cea senina a pus stapanire pe oras si pe cladirea de birouri a firmei Acme Printing Ltd. Pe cerul devenind de culoare neagra, s-au aprins peste o mie de sori. In zona industriala a orasului este liniste mormantala. Doar cate un miorlait de pisoi ratacit parca da senzatia ca ceva se mai misca prin zona. Natura incremenita asteapta ceva. Dar ce anume ? O asteapta pe pazitoarea noptii care isi face aparitia imbracata in vesmintele sale din argint curat. Cu ochii sai lucind ca nestematele vegheaza somnul dulce al copiilor, cate un petrecaret ratacit printr-un club de noapte si pe angajatii obositi dar multumiti care se pregatesc de plecare. Peretele de sticla formeaza parca un joc de pete din luminile de la birouri care se sting una dupa alta. Cladirea de birouri din otel si sticla se pregateste de un somn adanc pana a doua zi de dimineata. Unul din birouri gazduieste o lumina aprinsa. Negrul noptii parca este strapuns de raza de lumina care parca vrea sa spuna :”Este cineva aici”. Este adevarat ca in acel birou cineva lucreaza cu mult spor. Este un tanar in varsta de 49 de ani cu parul negru. Poarta un halat albastru. Un ecuson ii este agatat in piept. Numele sau Peter, scris cu litere negre se contrasteaza perfect cu albul ecusonului. De fapt sta cu capul sprijinit pe birou. Din ochii sai albastri ca azurul parca izvorasc lacrimi care uda biroul din lemn acoperit cu melamina neagra. Urechile sale asculta vajaitul produs de ventilatoarele calculatorului sau. Acesta afiseaza niste imagini ciudate desprinse dintr-o calatorie printr-un tunel al timpului. Se simte epuizat psihic vrand sa termine lucrarea pe care o are de predat a doua zi. Simte ca pluteste. Se gandi sa continue insa simte ca puterile il lasa. Nu are de ales si se ridica de pe scaun, stinge lumina si paraseste cladirea de birouri. La contactul cu aerul placut al noptii simte o ameteala usoara. Este ora 23:16. Pazitoarea noptii cu ochii sai de argint ii vegheaza drumul. Statiile mijloacelor de transport in comun par parasite. Lipsa trotuarelor il obliga sa mearga pe strada. Parca nici nu mai poate merge. Peter se opri sa se odihneasca putin. In capul sau parca totul se invarte. Linistea zonei este sparta de  zgomotele produse de motoarele catorva automobile care circula la orele acestea tarzii. Un zgomot aurzitor al unui  automobil albastru inchis care trece in viteza pe langa el ii gadila urechile. Peter devine din ce in ce mai nervos. „Ce inseamna asta ?” se intreaba Peter speriindu-se. Neputand sa mai mearga, tanarul se opri incremenit. Dupa doua respiratii observa farurile albe ale unui automobil negru. Luminile puternice ale farurilor se indreapta spre el. Tanarul se arunca in lateral. „Tinta sunt eu” isi spuse tanarul. „Stiu ca nu am jignit pe nimeni” isi spuse Peter continuand sa strabata distanta pana la marginea orasului. Aici ajunge intr-o statie de taxiuri. Tanarul se urca in primul taxi. Soferul il intreaba :

– Sunteti bine ?

– Cat de cat, ii raspunde Peter

– Daca doriti, puteti deschide geamul, ii raspunde soferul.

Peter deschise geamul si un aer racoros ii sufla in fata.

– Unde mergem ? il intreaba soferul

– Pe strada principala, ii raspunse Peter.

Soferul porneste motorul punand in functiune aparatul de taxat. In timpul calatoriei, soferul il intreaba pe tanar :

– Veniti de la munca ?

– Da, raspunse Peter

– Ce firme sunt prin zona ? intreaba soferul parca si mai curios.

– Este firma Acme Printing Ltd unde lucrez eu. Alte firme nu mai stiu, raspunde Peter.

– Pareti cam stresat, ii spune soferul de taxi

– Da, asa este, am mult de lucru, raspunde Peter.

Si din vorba in vorba ajung pe strada principala. Peter achita cursa si dispare in noaptea neagra. Soferul se indreapta spre statia de taxiuri din apropiere si nota ceva pe telefonul mobil. Peter ajunge acasa putin mai linistit. Isi pregati o baie fierbinte cu ulei de rasina.  Tocmai se pregateste sa intre in baie insa telefonul sau fix suna scurt. El tresare vrand sa ridice receptorul. Telefonul parca a inghetat pentru cateva clipe. Soneria telefonului se aude stridenta  El ridica receptorul.  Aude niste paraituri iar apoi, printre rasete:

„Iti vine randul stimate domn !”. Oare ce vrea sa insemne asta ?” se intreaba el. Inima ii bate nebuneste, mai mai sa sparga pieptul. Totusi se relaxeaza pentru cateva clipe in baie si apoi in pat. Adoarme greu devenind parca si mai agitat. Noaptea trece repede iar a doua zi se trezeste mai stresat. Lumina galbena a soarelui il mai dezmorteste pe tanarul care ajunge in statia de autobuz.  Ajungand la birou vru sa se apuce de lucru.  Durerile din piept si respiratia sa  greoaie lasa impresia caar fi facut munca fizica nicidecum munca la birou. Isi aduce aminte ca in aceste conditii solutia este o ridicare de pe scaun urmata de o iesire. Tocmai se intalneste cu seful sau. Acesta ii spune :

– Ce faci aicea ? De ce nu esti la tine in birou ? Stii ca asta arata urat ?

– Da, domnule ii spune el indreptandu-se spre biroul sau insa seful furios ii spune :

– Ai grija ca daca nu imi predai lucrarea astazi, te concediez !

El intra in biroul sau. Simti nevoia sa se intinda. Totusi se duse pana la baie. Instinctul ii spune sa se opreasca langa usa sefului. Prin usa se aude o conversatie. Isi scoate carnetelul si cu pixul in mana stenografiaza ceva. Ajuns inapoi in birou descifreaza stenograma. Capul ii este din ce in ce mai greu.  Simte nevoia sa se intinda pe jos.

Usa de lemn a biroului sau se deschise cu zgomot si intra John, un tanar de 47 de ani cu parul castaniu. Il gasi pe Peter intins pe jos. John se apleca langa tanar si il intreaba :

– Te simti bine ? intreba John

– Nu prea ! raspunde Peter

– Arati cam palid la fata !  spuse John apeland la salvare. Peste cateva minute isi face aparitia un echipaj al salvarii. Paramedicii solizi il intind pe Peter pe o targa, il urca in salvare si pornesc la cel mai apropiat spital. John se invoi ajungand si el la spital. Ocupa un loc in sala de asteptare cu linoleum pe podea si peretii de un alb galbui. Medici si asistenti alearga cu hartii de colo-colo.  Peste cateva momente care par de fapt minute John aude vocea medicului de garda, un domn carunt cu ochelari de sarma :

– Cine este cu domnul Peter ?

– Eu, raspunde John ridicandu-se de pe scaun

Medicul de garda se apropie de John si punandu-i o mana pe umar ii spuse :

– Nu vreau sa va ingrijorez dar Peter nu arata bine deloc. Stresul este de vina, insa in cazul sau avem de-a face cu sindromul de burn-out. El va mai sta cateva luni aici. Daca doriti, va pot duce la el. Medicul il conduse intr-unul din saloane. Chiar de la usa il izbi mirosul greu de om bolnav. John intra in salon. Il recunooaste pe Peter. Peter isi inoarse niste ochi tristi catre John si ii spuse :

– John, iti multumesc pentru gestul pe care l-ai facut pentru mine !

– Pentru putin ii spuse John parasind salonul cu miros greu

A doua zi, John intra in biroul lui Peter. Il intampina un aer trist. Totusi John observa undeva pe biroul cu melamina neagra un carnet de notite. Cateva desene de forme neregulate alcatuiau coperta. Banuind ca este ceva scris in carnetel, John se intreaba : „Oare ce este scris aici ?”. Curiozitatea nu-i da pace indemnandu-l pe John sa rasfoiasca carnetelul de notite. Citi diferite ganduri ale lui Peter printre care : „Azi seful a tipat la mine”, „Ce l-o fi apucat pe seful ?”, „Nu mai pot”, „Ma simt stresat”, „vreau sa parasesc lumea asta”. O concluzie ii strafulgera mintea lui John : „Ceva nu miroase bine. Nu stiu ce dar nu-mi place ce se intampla”.Tocmai vru sa inchida carnetelul insa privirea ii este atrasa de o notita scrisa cu culoare rosie. „Probabil este ceva interesant aici” isi puse John. Citi cele ce urmeaza :

„Am incercat sa dau cu masina peste el dar a fentat in ultima clipa. Lasa ca daca il mai vad o data nu o sa-i fie bine”. Notita este insemnata cu data de ieri. Tanarul cauta alta notita dar nu mai gasi. John isi da seama ca notita fusese scrisa in ziua anterioara.Tanarul incremeni de frica. Sangele parca ii ingheata in vene „Aha, deci va sa zica seful a reusit sa il streseze cel mai bun coleg al meu Peter”. Lua carnetelul facandu-i o copie pe care o puse in buzunar. Venind pauza de masa,  John se duce la un restaurant de langa firma impreuna cu alti colegi. Comanda ceva de mancare si John, fire sociabila se aseaza la o masa impreuna cu colegii :

– Ieri l-am dus pe Peter la spital. Arata foarte rau. Va sta cateva luni acolo.

– Dar ce a patit ? intreba o colega cu parul negru suvitat cu verde

– Seful l-a stresat pe Peter,  spuse John scotand copia din buzunar. Citeste asta ! continua John. In cateva momente colegii au amutit complet. Se aude doar fosnetul unor hartii rasfoite.   – Ce om rau, spuse cineva

– Oricine dintre noi poate fi urmatorul, spuse si colega cu parul negru suvitat cu verde.

– Chiar nimeni nu l-a vazut pe Peter lesinat ? se intreaba alt coleg

– Trebuie sa il punem la punct pe seful, raspund colegii ridicandu-se de la masa indreptandu-se spre birouri. Cu Peter internat in spital, John este nevoit sa preia si clientii lui Peter. John abia se intoarse la birou si tocmai venise unul dintre clienti. Avea o lucrare de expus pe o placa tipografica. John se apuca de treaba. In cateva momente lucrarea este gata de transferat pe placa. In timpul in care asteptau sa se faca expunerea si developarea, clientul il intreaba pe John :

– Ce s-a intamplat cu Peter ?

– A fost cam stresat in ultima vreme ! Dar asta nu este nimic. Cititi asta ! raspunse John intinzand copia carnetului de notite. Clientul parcurse notitele ramanand cu gura cascata. Totusi se ascunse continuand sa converseze cu John. In sfarsit placile tipografice sunt gata. Clientul le examineaza spunand :

– Sunt foarte bine realizate ! Puteti sa-mi faceti notita de plata ! Iar in gandul sau clientul spuse : „lasa ca va bag eu la faliment”. Totusi clientul ia notita ducandu-se la punctul de plata. Aici intinse notita functionarei, spunandu-i :

– Am cateva pobleme cu afacerea si nu pot plati acum !

– Nici o problema, platiti cand aveti posibilitatea, veni raspunsul prompt al functionarei.

– O zi buna va doresc, spuse clientul parasind firma

In ziua urmatoare, John trece la spital pe la Peter. Peter reusise sa deschida ochii iar John il intreaba :

– Peter, cum te simti ?

– Ceva mai bine, raspunse Peter vrand sa se ridice din pat.

– Mai stai linistit Peter. Uite, iti las unul dintre telefoanele mele. Daca ai nevoie de ceva, ma suni. Si acum trebuie sa ajung la birou, spuse John parasind spitalul.

Ajuns la birou, telefonul lui John incepe sa vibreze sunand. John accepta apelul. La celalalt capat, o voce raspunde :

„Va rog sa ma asteptati ca vin indata cu o lucrare pentru a o expune pe placa ! Sa zicem intr-o ora”. Trec orele in zbor si clientul inca nu se arata. John o anunta pe functionara de la punctul de plata pentru a ramane peste program. Cu o jumatate de ora dupa ora de plecare apare si clientul cu lucrarea :

– Va rog sa ma scuzati ca am intarziat dar am asteptat sa am bunul de tipar.

– Nu face nimic, spuse John incepand procedurile de expunere pe placa. Parca si John este plictisit de vorba cand voi sa se mai uite pe copia carnetului de notite a lui Peter. Clientul il intreaba pe John :

– Ce este asta ?

– O copie a carnetului de notite a lui Peter. Stiti, el se afla internat in spital !

Flacara curiozitatii se aprinde inauntrul clientului pentru ca acesta intreaba :

– Puteti sa imi dati si mie sa citesc ? Tot nu am ce face pana se developeaza placile !

John facu alta copie pe care o intinse clientului. Clientul citi ramanand cu gura cascata. „Va bag eu in faliment” spuse clientul in gand luand nota de plata si placile. Ajunse la functionara spunandu-i :

– Stiti, nu pot plati acum pentru ca am probleme cu afacerea mea. Nici mie nu mi-au fost platite serviciile.

– Asta este, platiti cand aveti posibilitatea, veni raspunsul prompt al functionarei.

– O seara placuta va doresc, spuse clientul parasind firma.

Ziua urmatoare totul parea sa functioneze normal. Clientii  nu mai conteneau sa vina. Toti spuneau ca nu pot plati deoarece au probleme cu afacerile lor. Seful devine din ce in ce mai nervos telefonand la cei ce erau datornici. Insa apelurile sale erau fara raspuns. Seful se inchise in biroul sau si nu iesi de acolo decat atunci cand venise ora de plecare. Curand ajunse in imposibilitatea de a plati salariile angajatilor sai.  Intr-o dimineata pe cand seful intra in biroul sau, descoperi o foaie de hartie aruncata pe podea. Se apleca, ridica foaia de hartie si citi cele ce urmeaza : „Nu mai pot ! Imi dau demisia”. „Asta este”, isi spuse seful facand formalitatile pentru lichidare. Clientii se rareau vazand cu ochii. Dupa prima demisie urmara altele care aveau sa urmeze. Peter se refacu complet. Ajuns la birou, John ii propune sa demisioneze. Asa facu si John. In firma ramasesera o mana de oameni. Proiecte mari nu mai puteau fi realizate. Totusi aparu in fata lor suparat :

– Nici nu va inchipuiti cum ma simt acum cand am pierdut majoritatea angajatilor. Totusi ati mai ramas doar voi, ceea ce imi da o speranta. Lucrati si voi cat puteti sa lucrati. Nu vreau sa va pierd si pe voi !

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s