Misterul statuii din turn


Noaptea cea neagra pune stapanire pe satul cufundat intr-un somn adanc. Nimic nu se doreste a fi dat publicitatii. Un paznic invizibil in sat are grija ca in aceasta noapte, cei o mie de sori sa fie ascunsi in spatele paravanului negru. Nici pazitoarei noptii nu ii este permis sa iasa din spatele acestui paravan. Imaginea satului cu culori sterse parca este desprinsa dintr-un vechi album de amintiri. Ceasul din turnul cu acoperisul sangeriu al bisericii amplasate in centrul satului, turn care atinge cerul cel negru arata orele doua inspre dimineata. Linistea mormantala este stapana peste sat. Imbinarea zilei si noptii se realizeaza doar peste cateva ore. Ticaitul ceasului se realizeaza in minute. Aratatoarele ceasului parca se chinuie sa inainteze. Culorile incep sa revina. Se iveste prima raza de lumina. Isi face aparitia dimineata. Astrul zilei sta ascuns in spatele perdelei plumburii aruncata peste cer. O casa cu zidurile crapate uitata de lume se afla la periferia satului. Ferestrele sunt gazda unui paravan in fata luminii zilei. Aceasta este locuinta unui tanar de patruzeci de ani cu parul castaniu. Ochii sai tristi si plini de lacrimi ii dau tanarului pe nume Bobbie tonusul unei varste de saptezeci si cinci de ani. La urechile sale ajung diferite zgomote. Ulitele prafuite ale satului incep sa geama sub greutatea populatiei. Monotonia ticaitului ceasului desteptator de la capul lui Bobbie este sparta de un sunet strident de sonerie. O amintire fulgeratoar a desteptarii regimentului trece prin mintea tanarului. Bobbie deschide ochii speriindu-se. Vazandu-si dormitorul se linisteste cu gandul ca se afla acasa la el.Tanarul se ridica din pat pregatindu-se sa mearga la oras pentru a vinde cateva produse iar cu banii castigati sa-si asigure traiul zilnic. Tanarul se imbraca cu o pereche de pantaloni uzati precum si cu o haina rupta. Deschide o usa albastra de lemn. Coboara pe scarile de lemn, scari ce scartaie sinistru la fiecare pas pe care il face. Scarile se termina in pivnita. Pe unul dintre rafturile pivnitei, Bobbie gasseste un geamantan albastru prafuit. „De asta am eu nevoie !” isi spuse Bobbie curatand geamantanul si ducandu-l in casa. Il umple cu produse diverse gandindu-se sa le vanda la oras. Deschizand usa de la intrarea in casa cu gandul sa se duca la oras, Bobbie este izbit de un aer rece si taios. In sufletul sau se instaleaza treptat starea de frustrare si neputiinta. El se indreapta catre marginea satului unde incepe drumul care il duce la oras. Bobbie face cativa pasi si se opreste. „Nu mai pot ! Vreau sa ma asez aici” isi spune tanarul. Un foc puternic arde in sufletul sau. Bobbie este motivat sa mearga mai departe. Alternand mersul cu odihna, Bobbie ajunge la marginea satului. Deasupra unei arcade din lemn, in bataia vantului se leagana o bucata de lemn mancata de amprenta timpului. Cu literele sapate, inca mai poate fi citit : „DRUM BUN”. Tanarul trece pe sub arcada. In fata sa se contureaza in iarba un drum batatorit de copitele cailor si de rotile carutelor. Tanarul simte ca acesta este drumul care il duce la oras. Bobbie face douazeci si cinci de pasi auzind zgomot de copite de cai. Tanarul paraseste drumul pentru cateva secunde, timp in care cativa calareti trec pe langa el.  Un nor de praf se naste in urma copitelor cailor. In departare el observa ceva ce seamana a doua ziduri de piatra cenusie. Bobbie inainteaza urmarind drumul. Cu fiecare pas pe care il face, zidurile se transforma de fapt intr-o padure. Copacii cu cateva frunze vegheaza drumul batatorit de cai si carute. Acum copacii ajung sa se inchine tanarului. „Iata si ultimul copac” isi spune el mergand mai departe.  In fata sa se deschide un camp verde. Copacii sunt undeva in spatele sau. Bobbie aude niste zgomote ciudate care se aud din ce in ce mai tare. „Bine ar fi sa ma dau la o parte” isi spuse el iesind de pe drum. Un vant puternic amestecat cu nori de praf biciuie fata tanarului. Bobbie observa o diligenta galbena pierzandu-se undeva in zare. Cerul isi schimba treptat culoarea. Culorile naturii incep sa se stearga. Drumul se vede din ce in ce mai greu  In departare se arata o lumina ce pare ca pluteste in negrul de nepatruns al noptii. „Parca este o asezare omeneasca”, se gandeste el indreaptandu-se spre lumina aceea. Cu cat se apropie de acea lumina, observa o casa de lemn cu doua etaje.  Pe un stalp troneaza o bucata de lemn ce straluceste asemenea unei stele. Bobbie citi deslusit : „HAN”. „Aici sunt oameni buni si simt ca ma vor primi sa innoptez la ei” se gandi tanarul deschizand usa masiva de lemn. Ajunse intr-un hol impodobit cu difertie ornamente. Un sfesnic metalic cu sase brate si tot atatea lumanari amplasat pe tavanul holului asigura lumina.  Un birou de culoare neagra aflat la jumatatea holului aduce aerul unui loc public. Un clopotel argintiu isi face veacul pe coltul dinspre tanar. In spatele biroului nu se afla nimeni. Bobbie se apropie de clopotel si il suna. Un clinchet cristalin parca strapunge linistea mormantala. „Bine, bine, vin” se aude o voce parca venita din alta dimensiune. Peste cateva minute apare un batran cu parul de culoarea zapezii. Spatele sau care poarta anii pe care-i are batranul ii dau un aer inferior. Cu o voce moale si calma, batranul intreba:

– Sunt hangiul, cu ce pot sa va fiu de folos ?

– Vreau sa-mi dati gazduire pentru o noapte, raspunse Bobbie

Hangiul sta si se gandeste :

– Bineinteles, aici este cheia de la camera dumneavoastra spuse hangiul intinzandu-i tanarului o cheie cu pete de rugina pe ea. Cheia se poate potrivi in orice broasca. O placuta cu un numar pe ea ii da de stire lui Bobbie ca acea cheie se potriveste doar intr-o singura broasca

Bobbie urca pe scarile de lemn care troznesc sub greutatea pasilor sai. Ajunse la etajul 2 al hanului. Privi numarul de pe cheie. Se uita la usile din lemn ce stau ca santinelele pe etaj. „Asta este camera” isi spune Bobbie urmarind numerele de deasupra usilor. Se indreapta catre o usa din lemn. Zgarieturile de pe usa lasa impresia ca acea camera fusese folosita de multe ori.  Introduce cheia in broasca. Rasuci cu zgomot si usa se deschise. El intra in camera. Un pat mare troneaza in mijlocul camerei. El isi urca geamantanul in dulap. Vrea sa se intinda pe pat. Dar somnul inca nu vine.  „foamea nu-mi da pace. Mai bine ma duc in sala de mese sa mananc ceva” se gandi Bobbie ridicandu-se din pat si indreptandu-se spre scari.  Coboara un etaj si se pomeni in fata unei usi. Deasupra usii pe o placuta vedea scris : „SALA DE MESE”. Un zgomot surd se aude din spatele usii. Deschide usa si intra inauntru. Aici observa o atmosfera de sarbatoare. “O fi ziua cuiva”,  se gandeste tanarul. Cei douazeci de oameni aflati inauntru, beau si mananca. O muzica placuta ii gadila auzul. Cativa oameni isi inving teama ridicandu-se de la masa. Acestia se lasa cuprinsi de miscare. Bobbie se duce sa-si comande ceva de mancare. Abia se apuca sa manance caci usa salii de mese se deschise facandu-si aparitia o pereche de oameni, doi barbati inalti. Acestia se aseaza la o masa  alaturata. O melodie se termina. De la masa alaturata, Bobbie aude o frantura de dialog  : “Oare e frumoasa domnita ?”; Celalalt raspunde : „Nu stiu ce sa spun, eu nu am vazut-o. dar lumea spune ca frumusete ca ea nu se afla pe lume”.  Bobbie isi ia inima in dinti si se duce la masa vecina. Intreaba pe unul dintre meseni :

– Unde este domnita despre care este vorba ?

– Domnita se afla inchisa intr-un turn foarte departe de hanul acesta, raspunde celalalt mesean.  Ducandu-se in camera sa, tanarul reuseste cu chiu cu vai sa adoarma. Se zvarcoleste in pat asemenea unei lipitori cand ii dai sare.  A doua zi, dis de dimineata, Bobbie isi ia geamantanul continuandu-si calatoria spre oras. Peste cateva sute de metri i se infatiseaza poarta si zidurile orasului. Bobbie trece de poarta minunandu-se de gradinile frumoase care iti iau ochii. Tanarul nu are vreme sa observe toate acestea. Se indreapta catre targ, ofera produsele in schimbul unei sume de bani. Merse sa-si cumpere cele trebuincioase. „Acum ca mi-am cumparat tot ceea ce imi trebuie, n-ar strica sa ma opresc si la o cafena”, isi spuse tanarul mergand la prima cafenea care ii iese in cale. Trecu pragul unui local cu vitrine fumurii. Mesele de lemn dau aerul unui birt ordinar. Bobbie se aseza la o masa comandand o cafea. La masa alaturata aude cativa oameni :

– Stii cumva despre un turn ? intreba unul dintre ei

– Da, dar turnul pare a fi abandonat raspunse celalalt.

– Aici parca locuieste o domnita dar un blestem puternic a transformat-o intr-o statuie, raspunse al treilea om

Terminandu-si cafeaua, Bobbie porneste spre casa tot pe drumul pe care se duse. Seara nimeri la acelasi han. Linistea mormantala din han ii da de veste lui Bobbie ca nu mai este nici o petrecere. A doua zi porni pe drum si catre seara ajunge la arcada de lemn unde  bucata de lemn  gazduieste cuvintele : „BINE ATI VENIT”. Tanarul mai face cativa pasi si ajunge in sfarsit acasa. Se tranti intr-un fotoliu. Gandul la domnita nu-i da pace. Ceva il  indeamna pe Bobbie sa ajunga din nou la han. Prin minte ii fulgera intrebarea : „Oare unde o fi turnul unde este inchisa domnita ?”.  Cu gandul acesta, Bobbie se hotaraste ca dupa trei zile sa plece din nou la oras. Bobbie vrea sa mai vanda ceva. Umple geamantanul cel albastru. A patra zi, Bobbie porneste spre oras.Trecand de arcada de lemn, mintea lui Bobbie este inundata de un gand : „Ah, mi-am uitat geamantanul acasa. Dar nu este nimic grav : Merg la han si a doua zi ma intorc dupa geamantan” isi spune Bobbie.  Porneste inainte pe drum. Bobbie ajunge la acelasi han. O foame cumplita ii macina stomacul. „Ma duc sa mananc ceva” decide el intrand in sala de mese. Cumpara ceva de mancare si se aseaza la o masa. Peste cateva momente usile salii de mese se deschid cu zgomot. Isi face aparitia un om cu haine jerpelite. Pare un om sarman. Poarta ochelari de soare. „Poate omul asta sa stie unde se afla turnul”, isi spuse tanarul indreptandu-se spre masa acestuia. Il intreaba :

– Stiti ceva despre o domnita inchisa intr-un turn ?

– Stiu, cum sa nu stiu, raspunse sarmanul.

– Imi puteti spune unde se afla turnul in care este inchisa domnita ?

– Mergeti pe drum in directia opusa orasului. Dupa douazeci de pasi veti vedea un ciot de lemn. Aici parasiti drumul mergand catre stanga. Mergeti drept inainte si vei vedea un turn, ii spuse cersetorul.

Tanarul mai sta patru la han. In a cincea zi tanarul se hotaraste sa se duca la turn. Numara douazeci de pasi si observa un ciot de lemn care candva fusese un stalp pentru indicator. „Aici trebuie sa pornesc spre stanga”, isi spuse Bobbie. In afara de iarba, Bobbie nu observa nici un drum. „Merg pe spusele sarmanului. Daca se intampla ceva cu mine oricum nu are cine sa ma planga”, isi spune Bobbie pornind spre stanga. Sa fi facut cincizeci de pasi ? Poate mai multi ? Poate mai putini ? In departare tanarul observa un punct cenusiu. Cu fiecare pas pe care il face, punctul se mareste. Bobbie observa punctul transformandu-se intr-un cilindru. Mai face cativa pasi ajungand in fata unei constructii cilindrice din pietre cenusii. Parca este o punte intre cer si pamant. Verdele ierbii crescute pe constructie ii da un aer de abandonat. „Este posibil ca acesta sa fie turnul despre care se vorbeste”, se gandeste Bobbie. Tanarul inconjoara turnul. In spatele acestuia descopera o ruina de castel. Doi lei din piatra cu gurile cascate parca sa inghita orice intrus pazesc poarta distrusa a castelului. Satul de aceasta priveliste dezolanta, tanarul se indreapta catre turn. O usa de lemn galbejit de vreme marcheaza intrarea in turn. Studiind usa, privirea tanarului este atrasa de prezenta unui lacat ruginit. „Cum poate sta domnita intr-un loc ca asta ?” se intreaba Bobbie. Asezandu-se pe o piatra din apropiere, lui Bobbie ii veni raspunsul : „Mi-am amintit ca exista un blestem care a transformat domnita intr-o statuie”. Bobbie misca lacatul cel plin de rugina. Bucati de rugina incep sa cada din lacatul care se face farame. Bobbie deschide usa de lemn a turnului. De la intrare il izbeste un miros de aer statut. Bobbie intra intr-o incapere parca neatinsa de sute de ani. Praful pune stapanire pe o masuta precum si pe bibelourile de sticla aflate in rafturile bibliotecii amplasate pe unul dintre peretii laterali. O usa vegheaza pe peretele din spate. Tanarul se apropie de usa. In fata privirii sale se destainuie o scara cu treptele de lemn. Scara sub forma de spirala pare ca ajunge la cer.  Bobbie trage aer in piept si incepe sa urce scara. Cu fiecare pas pe care il face, tanarul isi simte inima batand nebuneste. „Coboara pentru ca aici nu este nimic de vazut” ii urla tanarului o voce. Bobbie nu tine seama simtind parca ceva ce ii spune tanarului ca in cazul in care reuseste sa urce scara, il va astepta o mare fericire. Bobbie urca mai departe. Inca douazeci de pasi. Paseste peste ultima treapta. Tanarul se afla in fata unei usi. Deschise usa. Un scartait prelung ii zgarie urechile. Usa marcheaza intrarea intr-o sala. In capatul salii se afla un tron de clestar si pe acest tron se afla o statuie de infatisand o fecioara. La picioarele statuii gaseste o inscriptie care spune : „Picura trei picaturi de apa vie pe statuie si vei avea o mare surpriza”. Bobbie isi roti privirea prin sala. Pe un perete lateral observa un tablou. Apropiindu-se, constata ca tabloul reprezinta de fapt o inscriptie  : „In padurea din spatele castelului vei da de fantana cu apa vie”. Intr-un colt al salii pline de praf vegheaza cateva ulcioare. Bobbie se indreapta spre gramada de ulcioare hotarat sa aleaga unul. Privirea ii este atrasa de un ulcior facut parca din cristal. Praful de pe ulcior ii da impresia tanarului ca are in mana un ulcior de ceramica. Bobbie coboara scara in spirala iesind din turn. Se indreapta spre castel. Ocoleste castelul si vede o padure deasa unde se putea patrunde cu greu. Totusi Bobbie isi face curaj, intrand in padurea cea deasa. Observa niste tufisuri care stateau mai ciudat. „Cum sa creasca tufisurile intr-un loc ca asta ?” se intreaba tanarul apropiindu-se de tufisuri.  Facandu-si loc printre tufisuri vazu o fantana de piatra. O roata de lemn cu lant metalic formeaza sistemul de scoatere a apei. Apropiindu-se de lant, constata ca nu are rugina. „Fantana asta ori este goala, ori apa este speciala” isi spuse Bobbie apucand roata. Bobbie incepe sa invarta roata. O forta puternica parca il indeamna sa renunte. „Aha, fantana este plina cu apa” isi spuse Bobbie gafaind de oboseala. Totusi continua sa invarta de roata. Peste cateva ture, se ridica o galeata de lemn plina cu apa limpede si rece ca gheata. O sete grozava il cuprinse pe Bobbie. Il determina sa soarba o gura de apa. Constata ca se simte mai puternic si mai plin de viata. „Asta trebuie sa fie apa vie !” isi spuse Bobbie umpland ulciorul. Muind ulciorul in apa, ceramica ordinara se transforma in cristalul cel mai valoros. Bobbie se minuneaza : „Universul este cu mine”, isi spune tanarul. Nu mai are vreme de pierdut. Tanarul se intoarce la turn. Urca scara in spirala fara sa simta nici cea mai mica urma de oboseala.  Ajunge in fata statuii.  Pe unul dintre picioare, Bobbie picura trei picaturi. La prima picatura piatra incepe sa sfaraie ca o tigaie incinsa.”Asta trebuie sa fie apa vie”, isi spuse Bobbie picurand a doua picatura. Statuia incepe sa tremure de parca un cutremur puternic afecteaza tot turnul. Insa podeaua salii ramane nemiscata.”Hai sa vedem ce se intampla” isi spuse tanarul picurand a treia picatura. Se ivesc crapaturi pe suprafata statuii. Peste cateva momente bucati de piatra se desprind din statuie raspandind un praf innecacios. Tanarului i se taie respiratia. Bobbie se prabuseste ca si cum inima sa ar fi strapunsa de un obiect ascutit. O senzatie ca un dus rece ii da de veste tanarului ca se afla inca in viata. Auzi o voce calda repetand mereu : „Deschide ochii !” Bobbie deschide ochii. Se afla intr-o sala luminata cu faclii. O fecioara de toata frumusetea sta aplecata langa tanar. Ochii ei lucind ca doua smaralde sunt atintiti asupra tanarului. Fecioara ii spune :

– Multumesc pentru ca ai spart puterea blestemului

– Credeam ca este un turn abandonat, spuse Bobbie

Fecioara il ia de mana pe tanar si ajung la castel. Aici intra in sala tronului. Fecioara il duce pe tanar in fata regelui, tatal sau :

– Tanarul acesta a spart puterea blestemului. Vreau sa ma marit cu el.

Regele se uita la tanar si ii spuse :

– Uitati, va acord mana fiicei mele daca sunteti de acord.

– De acord, raspuse tanarul.

– Atunci vom face chiar astazi nunta, spune regele batand din palme. Indata se ivira slujitorii curtii pregatind masa ca pentru nunta. Orchestra regala incepe sa cante. Inima lui Bobbie si a fecioarei tresar de bucuria fara margini.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povesti improvizate și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s