Bucurestii domnului Caragiale


Suntem in data de 28 august. Soarele sta ascuns dupa perdeuia cenusie si deasa de nori. Monotonia Bucurestiului este sparta de zgomotul picaturilor de ploaie. Orele trec una dupa alta. Sunetul picaturilor de ploaie se opreste brusc. Parca asteapta ceva. Dar oare ce ? Undeva in departate se aude o lovotura de gong.  Timpul parca a incremenit. Se aude o alta lovitura de gong. Totul intra intr-un moment de asteptare. Peste cateva clipe ce par mai degraba srcunde se aude a treia lovitura de gong. Acesta este semnalul de incepere a festivalului Bucurestii lui Caragiale care se desfasoara in gradina cea mai veche a orasului unde odinioara se plimbau doar oamenii bogati si cunoscuti si anume gradina Cismigiu. In gradina Cismigiu cei ce se plimbau odinioara trebuiau sa respecte un regulament strict. Astfel accesul calare era interzis. Activitatile comerciale de asemenea erau interzise. Perdeaua cenusie de nori sr rupe ince-incet. Astrul zilei cel curios apare printre rupturi observand ceea ce se intampla acolo. Urmele de umezeala prezente pe alei aduc aminte de existenta unei ploi. Musterii de toate varstele ies incet incet la promenada umpland aleile umede ale parcului. In locul denumit “De-ale Gurii” comerciantii te imbie cu diferite merinde precum si cu bautura naturala fabricata cu multa migala din malt. Pe aleile gradinii te imbie o expozitie de fotografii ce poarta amprenta anilor trecuti care infatiseaza diferite personaje din piesele domnului Caragiale precum si afisele reprezentatiunilor artistice ce au avut loc pe scenele teatrelor. Una dintre alei gazduieste o expozitie de diferite trasuri cu motor cunoscute sub numele de automobile,  creeate de domnii Armand Peugeot si Leon Serpollet. Primul automobil a fost adus in Bucuresti de catre baronul Bellu in toamna anului 1889. Una dintre atractiile festivalului o reprezinta o cutie care prinde zambetul musteriilor asezati in fata ei si apoi il ofera cu generozitatea  unui prieten  adevarat. Culorile se pierd undeva in timp. Astfel imaginea zambetului devine alb-negru. Aleile parcului sunt populate de personajele domnului Caragiale imbracate in costume de epoca. Bastonul, accesoriul nelipsit de la domnii in costume este folosit la plimbare.In urechile vizitatorilor rasuna vocile vanzatorilor de ziare care in gura mare anunta : “Editie speciala ! Vocea Bucuresciului ! Noul numar dupa cel dintai ! Dezastrul din calea Victoriei ! Romanca , moftul roman ! Cumparati Vocea Bucuresciului ! Din rubrica Pierde Vremea citez : Jocurile de Noroc ! Medicul Casei !”. Piesa de rezistenta a festivalului este Stabilimentul de Cultura unde au loc diferite reprezentatiuni artistice cum sunt : ”D-ale Carnavalului, Moftul roman, O noapte furtunoasa precum si Mofturile lui Nenea Iancu” scrise de nimeni altul decat de domnul Caragiale. Pe data de 3 septembrie dupa ultima reprezentatiune artistica, in freamatul aplauzelor, cortina cade definitiv peste inca o editie a festivalului lui Caragiale. Musterii se indreapta catre casele lor iar gradina Cismigiu intra intr-un somn adanc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Evenimente ce s-au desfasurat și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneti opinia dumneavoastra

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s